Ce ii transmiti copilului tau?

 

Ce ii transmiti copilului tauNu mai fi ingrijorat!

Nici unui copil, indiferent de varsta, nu-i place sa-si vada parintii suparati sau ingrijorati.

Trebuie, ca parinte, sa inveti sa fii relaxat, destins, sa scapi de ingrijorare. 99% din ingrijorari sunt surori cu povestea drobului de sare (pentru cine n-o stie, o redau mai jos, foarte pe scurt.)

Am constatat urmatorul lucru: cand ii spui cuiva „Nu mai fi ingrijorat/a!“, raspunsul este: „Nu pot. Asta mi-e firea. Pun totul la inima. Ma consum pentru orice…“ Toti acesti oameni ar trebui sa stie ca poti pune totul la suflet si in sens pozitiv, constructiv. Totul este sa-ti schimbi optica. „Adica cum, copilul sa nu ma asculte, sa ia note mici la scoala si asta sa o pun la suflet in sens pozitiv si sa nu ma ingrijorez!?“ – ar fi replica fireasca. Si eu as spune:

Da, tu, parintele, nu trebuie sa te ingrijorezi. Nu asta trebuie sa-ti fie reactia. Nu prin ingrijorare trebuie sa raspunzi la problemele cu care se confrunta copilul tau, ci prin gasirea rapida de solutii.

Deci, daca fiul sau fiica ta are o problema, cauta sa nu te ingrijorezi (pentru ca aceasta iti face rau si tie, si copilului) si cauta sa gasesti cat mai repede cea mai buna solutie la problema respectiva.

Sa continuam pe baza exemplului de mai sus. Daca copilul nici nu te asculta si nici nu merge bine cu scoala, ce ar trebui sa faci tu, ca parinte? Ar trebui sa intelegi ca aceasta situatie este un semnal pentru tine, o cortina din spatele careia trebuie sa auzi venind strigatul de ajutor al copilului. De fapt, copilul tau spune ceva de genul: „Mama, tata, ajutati-ma, veniti mai aproape de mine, intelegeti-ma. Sunt intr-un impas si nu stiu ce sa fac!“

Iar tu trebuie sa mergi in intampinarea copilului tau, cu calm si cu blandete, fara ingrijorare, cu incredere in faptul ca totul se va rezolva repede si bine. Trebuie doar sa cauti solutia potrivita.

In general, parintii sunt ingrijorati pentru ca:

  • copilasul face tot felul de pozne, „este obraznic“ (una dintre expresiile incetatenite bine) la gradinita si educatoarea are mai mereu ceva de reclamat…
  • copilul lor este la varsta „periculoasa“ si este intr-o continua agitatie, razvratire, nemultumire; nu-i asculta pe parinti, nu spune unde se duce, cu cine, ce face cand vine noaptea tarziu acasa…
  • fiul sau fiica are o meserie care nu-i aduce multi bani sau care nu e privita „cu ochi buni“ de unii sau de altii…
  • fiul sau fiica s-a casatorit sau e pe cale sa o faca cu o persoana nepotrivita…

…numai motive de ingrijorare si nemultumire!

De fapt, toate acestea trebuie luate mult mai usor si rezolvate ori acceptate cu blandete si cu zambetul pe buze, intotdeauna lasandu-i pe copii sa se exprime liber.
Va faceti mult rau si voua si copiilor vostri cu aceste ingrijorari. Renuntati la ele!

Starea de ingrijorare a ajuns sa le fie unora reflex neconditionat. Schimbati aceasta situatie, daca va aflati in ea! Spuneti-va ca viata e minunata – si faceti toate eforturile sa si simtiti asta –, spuneti-va ca copilul vostru e minunat – chiar daca face pozne la gradinita, nu e premiant la scoala, nu face meseria pe care ati visat-o voi pentru el, nu se casatoreste cu cine trebuie (asta dupa parerea voastra, a parintilor).

Prin autocontrol se poate scapa de ingrijorare. Formati-va convingerea ca toate obstacolele se pot depasi, ca pastrarea calmului si a echilibrului este fundamentala. Beneficiile, veti vedea, sunt extraordinare.

Fii mereu atent la copilul tau, vegheaza asupra lui si intervino cand este cazul, dar fundalul sa nu fie starea de ingrijorare, ci o stare de seninatate, calm, bucurie, fericire, iubire.


Ce ii transmiti copilului tau? Analizeaza-te un pic:

  • care iti sunt valorile;
  • care sunt ideile in care crezi cu tarie;
  • care iti sunt ticurile verbale cu valente negative.

Toate acestea le transmiti copiilor tai.

De exemplu, daca pentru tine valoarea suprema o reprezinta banii – asta transmiti copilului tau. Si el va crede ca banii sunt cel mai important lucru in viata. Caci „cu bani poti cumpara orice“, nu-i asa?

Alt exemplu: Orice succes se obtine cu multa truda, cu multa chinuiala, cu efort si, de fapt, a obtine un succes – este ceva foarte greu. Si copilul preia aceasta filozofie, ca trebuie sa treci printr-un mare chin inainte de a ajunge la bucuria succesului. Ba mai mult, preia si starea de spirit corespunzatoare – e greu, e greu, e greu… Numai ca aceasta teorie nu e tocmai adevarata, pentru ca, in general, cei care ajung la un mare succes, intr-un anumit domeniu, sunt cei care si-au urmat marea pasiune a vietii lor. Iar sa muncesti serios pentru a-ti urma o pasiune – nu este deloc greu sau chinuitor, dimpotriva, este o mare bucurie.

Un exemplu de tic verbal: Stai cuminte (sau alt indemn), ca rade lumea de tine (sau rad copiii de tine)!

Repetandu-i copilului mic acest lucru, ca rade lumea de el, si continuand sa i-l spui si cand este ceva mai mare, reusesti sa-i instalezi in suflet teama de lume si sa-l faci un mare timid. Il blochezi. Va prefera sa taca, in loc sa vorbeasca – pentru ca lumea sa nu rada de el; va prefera sa piarda cine stie ce oportunitati in loc sa actioneze – de teama sa nu se faca de ras, sa nu fie ridicol, de teama lui „rade lumea de tine“.

O spusa in aparenta atat de nevinovata si, in conceptia multora, foarte educativa, odata insurubata in mintea unui copil, ii va ghida comportamentul in defavoarea propriei persoane. Caci, sa nu te exprimi, sa nu indraznesti sa spui, sa faci, sa te manifesti – este ceva ce te face nefericit, nemultumit si te plaseaza adesea pe ultimul loc in societate.

Un alt exemplu de tic verbal (auzit la multe femei): „Toti barbatii sunt niste porci“. Repetand sistematic aceasta afirmatie, o transmiti si copiilor tai.

Daca ai o fiica, aceasta ii va privi cu mare neincredere pe barbati si va pleca de la premisa: toti barbatii sunt niste porci – ca asa a auzit ea, inca de cand era mica, de la mama ei. Acest „refren“ ii poate bloca pur si simplu viata afectiva. Fiica se va situa mereu pe pozitia celei care asteapta sa fie dezamagita. Iar in final chiar asta va atrage.

Daca ai un fiu, acesta va cauta sa se conformeze spuselor mamei si se va purta ca atare cu fetele si femeile din jurul lui.

 

Si inca un tic verbal – sau, la unii, mai mult decat atat: Copii mici, griji miciCopii mari, griji mari… Daca tot spui asta fata de copiii tai, ajungi sa le cuibaresti in suflet o falsa vinovatie. E foarte apasator sa traiesti cu sentimentul ca esti izvor de griji si probleme pentru mama si tata, ca, cu cat cresti, cu atat le faci griji mai mari. Nu e mai bine sa le spunem copiilor ca sunt izvor de bucurii si de clipe minunate?

Iata un alt exemplu de manifestare a unui comportament automat prin care parintii infiltreaza un program daunator in subconstientul copiilor lor. Mama i-a spus fiului tot timpul „Mananca tot din farfurie, ca sa te faci mare.“ Acest indemn a fost auzit permanent de copil, de mai multe ori pe zi, in primii ani de viata si, „cuminte“ fiind, a mancat tot.

Acum, cand copilul este adult si are copii la randul sau, din reflex spune acelasi lucru: „Mancati tot din farfurie, ca sa va faceti mari.“ Si copiii mananca. Numai ca, aceasta noua familie traieste acum in SUA, unde portiile de mancare sunt imense si unde obezitatea este o problema foarte serioasa, si nu in Europa, unde crescusera cei care acum sunt parinti. Parintii isi dau seama ca n-ar trebui sa le ceara copiilor sa manance atat de mult, dar nu stiu cum sa se fereasca de acest „Mananca tot din farfurie, ca sa te faci mare!“ cu care ei au fost crescuti de parintii lor. Pur si simplu reiau refrenele eterne ale propriilor lor parinti.

 

Fiecare parinte, in adancul fiintei sale, stie exact ce trebuie sa faca in relatia cu copilul sau, dar cutumele care i s-au implantat in minte inca din copilarie il impiedica sa se comporte asa cum ii dicteaza interiorul.

 

 

Fragment extras din Eu te-am facut, eu te omor! – Michiela Poenaru
Editura Coresi

 

Lasa un comentariu