Ce fel de limbaj folosim in hipnoza?



answear.ro

CARACTERISTICILE LIMBAJULUI

1. Stiluri adresative

Comunicarea hipnotica are ca principal obiectiv mobilizarea resurselor inconstiente ale pacientului. Se spune deseori ca soarta unui cuvant nu depinde de gura care-l spune, ci de urechea la care ajunge. Acest principiu clasic cu atat mai valabil in hipnoza, si tot mai multi cercetatori ai domeniului analizand diada inductor-indus, evidentiaza rolul deosebit al acestuia din urma in crearea transei.

Cuvintele hipnotizatorului nu sunt cuvinte magice care au o forta intrinseca sau care vehiculeaza puterea emitatorului lor; cuvintele dobandesc o anumita putere doar daca intalnesc ceva anume in universul interior al pacientului: credinte, asteptari, experiente etc.

Incepusem sa practic hipnoza si, spre surprinderea mea, unii dintre fostii colegi (psihologi) sau medici care au aflat despre efectele terapiei practicate de mine imi solicitau „formulele” utilizate pentru inductia transei!

Puterea si competenta hipnoterapeutului nu se rezuma la „formule” verbale, ci la capacitatea acestuia de a stabili un raport psihologic adecvat, de a comunica verbal si non-verbal cu pacientul; in inductia transei, de foarte multe ori conteaza nu atat ceea ce-i spui pacientului, cat mai ales cum anume ii spui (ce anume ii spui se adreseaza constientului in timp ce felul in care spui – cum – se adreseaza inconstientului).

Comunicarea hipnotica se poate realiza, in general, in doua moduri fundamentale: direct si indirect.

Trebuie sa intelegem ca acestea sunt extremele unui continuum si ca, in practica, avem grade de directivitate sau indirectivitate; de asemenea, in timpul unei inductii comunicarea directa se poate combina in proportii variabile cu comunicarea indirecta.

2. Sugestiile directe

Sugestiile directe sunt formulate pentru a obtine efectele la care ne referim intr-o maniera directa si specifica. De pilda, pentru un bulimic sugestia terapeutica ar putea fi: “De acum inainte, cand vei manca, te vei satura foarte repede si mancatul va deveni ceva neplacut” (Weilzenhoffer).kitunghii.ro

Formularea sugestiilor directe se poate realiza astfel incat sa le asiguram un grad variabil de permisivitate. Comparati urmatoarele formulari:

1. “Inchide ochii!”
2. “Te rog, inchide ochii!”
3. “Poti inchide ochii!”
4. “Permite ochilor tai sa se inchida ”
5. “As dori sa inchizi ochii!”

Aceste formulari se situeaza pe un continuum care cuprinde un pol imperativ (1) si unul puternic permisiv (5); formularea nr. 4 are mari sanse de a dezvolta un comportament hipnotic, deoarece induce o anume disociere intre ochi (care, obositi, mai degraba sau mai tarziu se vor inchide) si restul personalitatii care poate acorda permisiunea inchiderii lor.

Oricum, toate aceste formulari specifica foarte clar rezultatul asteptat, nu contin nimic ascuns. Pentru cresterea permisivitatii acestor sugestii putem utiliza formule de tipul: “mai degraba sau mai tarziu… “, “iti va fi foarte, foarte greu… sau chiar imposibil” etc.

Astfel, subiectul are o mai mare libertate de a produce raspunsul in ritmul lui sau de a-l produce doar partial: “mai degraba… sau mai tarziu… ochii obositi se vor inchide”; iti va fi foarte… foarte greu… daca nu chiar imposibil sa deschizi ochii… “.

Alteori sugestiile directe nu specifica doar rezultatul asteptat, ci si mijlocul care poate fi utilizat pentru obtinerea lui:
“… Iti poti imagina ca te afli intr-un tren al timpului care te conduce intr-o situatie traita cu mult… foarte mult timp in urma “.

Sugestiile directe sunt tipice pentru hipnoza „traditionala”. Ele pot fi eficiente in demersuri hipnotice ritualizate care intra in acord cu credintele subiectului privind forta „magica” a hipnozei. In plus, pacientii trebuie sa fie puternic motivati si cu o anume tendinta spre conformism.

Utilizarea sugestiilor directe implica unele probleme si dificultati.
Nu intotdeauna este usor sa raspunzi unei sugestii directe. De cele mai multe ori acestea – ca de altfel toate sugestiile hipnotice – vizeaza obtinerea unor raspunsuri involuntare, realizate fara participare constienta.

Este usor sa raspunzi unei cereri de forma: “inchide fereastra! ” (daca ai maini si picioare!), dar este mai problematic sa te conformezi cererii: “Dormi!” sau: „Nu vei mai avea probleme”, sau in forma sa pozitiva: „ Te vei simti din ce in ce mai bine! “.

M. Erickson a subliniat caracterul paradoxal al inductiei hipnotice evidentiind faptul ca o actiune realizata voluntar (“relaxeaza bratul!”) trebuie sa fie urmata de un efect involuntar, spontan (“… si-ti va fi foarte, foarte greu, daca nu chiar imposibil sa-l ridici…”). Pentru a rezolva acest conflict… pacientul intra in transa!

Sunt multe persoane care nu accepta cereri imperative, directe. In societatile care cultiva autoritatea terapeutului si accepta usor o relatie terapeutica puternic asimetrica, pacientii sunt obisnuiti sa se conformeze cererilor terapeutilor fara a se intreba in legatura cu legitimitatea si valoarea terapeutica a acestora.

In societatile occidentale si europene moderne – de tip pluralist si democratic – autoritatea terapeutului este altfel perceputa. Multi psihoterapeuti au remarcat ca sugestiile directe sunt mai eficiente la pacientii internati. Puterea terapeutului este dublata de puterea institutiei; in plus, pacientii sunt in afara mediului lor socio-familial obisnuit si securizant.

De aceea, atunci cand utilizam sugestii directe trebuie sa ne amintim ca eficienta lor depinde de context si de puterea cu care ne investeste pacientul. Daca pacientul „rezista” si noi insistam in administrarea unei sugestii, este foarte posibil sa declansam un proces circular in care insistenta alimenteaza rezistenta.

Daca un pacient nu reactioneaza la o sugestie directa intr-un timp rezonabil, nu trebuie sa insistam sau sa descriem comportamente care in mod evident nu se produc, pentru „a-l ajuta” pe pacient. Astfel, daca sugeram unei persoane ca „ochii obosesc si se inchid”, iar pacientul nu manifesta nici un semn de oboseala sau tendinta de a inchide ochii, este inutil sa continuam sa repetam: „ ochii se inchid… se inchid…”.

In astfel de situatii, M. Erickson recomanda utilizarea rezistentei. Cea mai buna metoda de eliminare a rezistentei este incurajarea ei : “continua sa tii ochii deschisi… probabil faci parte din categoria persoanelor care prefera sa intre in transa cu ochii deschisi… “.

Referitor la rezistenta activata de sugestiile directe, M. Erickson spunea ca atunci cand cerem cuiva ceva in mod direct trebuie sa ne asumam si riscul de a fi refuzati. In cazul in care sugestia nu conduce la efectele asteptate, ea poate induce o stare de disconfort atat terapeutului cat si pacientului; daca terapeutul ar putea depasi relativ usor aceasta situatie, pacientul va trai, insa, efectul unui esec suplimentar.

Sugestiile directe pot induce un grad sporit de disconfort atunci cand solicita schimbari pentru care pacientul nu este pregatit. Constrangerea relativa, realizata de sugestiile directe, nu va fi suficienta pentru a obliga un pacient sa execute un ordin care nu i-ar conveni, dar ar putea crea o anume tensiune si ar putea fi la originea unor efecte neplacute.

Este ilustrativ cazul unuia din primii mei pacienti caruia i-am administrat cu succes sugestia catalepsiei bratului drept si a imposibilitatii miscarii lui; dupa sedinta respectiva, pacientul a refuzat hipnoterapia, de teama sa nu ramana cu bratul drept
“paralizat”. De aceea, sugestiile directe, mai ales cele care nu sunt explicit orientate spre simptom, trebuie administrate cu prudenta si, de asemenea, ele trebuie anulate in momentul scoaterii pacientului din transa.

A spune direct oamenilor ce trebuie sa faca, asa cum se intampla in cazul sugestiilor directe, pentru rezolvarea problemelor lor, nu este totdeauna un demers util si ar putea fi chiar o lipsa de respect pentru inteligenta si creativitatea lor. De multe ori acestia stiu ce trebuie facut, dar au senzatia ca nu au resursele necesare.

Frecvent, hipnoterapia necesita un demers individualizat si creativ. De aceea, un bun terapeut trebuie sa stie cum sa combine resursele sugestiilor directe si ale celor indirecte.

Intre avantajele sugestiilor directe mentionam:

  • pacientul percepe usor relatia dintre ele si problema lui;
  • mentin pacientul centrat asupra obiectivelor terapeutice ;
  • provoaca o implicare directa a pacientului in procesul terapeutic ;
    pot furniza modele rezolutive pentru abordarea unor probleme viitoare in cadrul unor strategii de rezolvare, dezvoltate in mod constient.

Pentru a mari eficienta sugestiilor terapeutice directe si a preintampina unele din dificultatile mentionate, terapeutul trebuie sa aiba in vedere cateva principii:

  • Sa formuleze sugestiile intr-o maniera cat mai permisiva:

“… poti, daca doresti, sa lasi pleoapele sa acopere globii oculari…”;
” mai degraba… sau mai tarziu… ai putea simit o senzatie de greutate in bratul drept…”.

Formularea acestor sugestii necesita mai multa experienta din partea terapeutului.
Avantajul lor este acela ca lasa pacientului o mai mare libertate de a raspunde dimensiunii provocative a sugestiei.

  • Sugestiile terapeutice trebuie sa utilizeze resursele imaginative ale pacientului, reprezentarile sale cu privire la natura fenomenului hipnotic, ideile referitoare la cauzele si evolutia bolii, credintele magice ale acestuia. Astfel, daca pacientul crede in „mitul energetic” al hipnozei, atunci sugestiile cu privire la diversele „energii” pe care transa hipnotica le poate mobiliza in pacient s-ar putea dovedi foarte eficiente.
  • Sugestiile trebuie sa fie sau sa para logice; sugestiile vor fi expresia condensata a unei interpretari, propusa de terapeut si acceptata de pacient. Cazul clinic care urmeaza ilustreaza eficienta acestei recomandari.

Pacientul N.V., 25 ani, avocat. A solicitat psihoterapie datorita unui balism (miscari bruste, violente, spasme, ale extremitatilor) care se manifesta in forme mai accentuate in timpul relatiilor de serviciu cu maxima incarcatura psihica.

Stabilirea sugestiei terapeutice a fost precedata de urmatorul demers explicativ:
– relatiile de serviciu sunt, in general, foarte solicitante si, de aceea, cu greu poate fi calm si relaxat; in plus, o relaxare prea mare l-ar putea face mai putin eficient;
– starea de tensiune psihica se exprima in plan fizic prin incordarea unor grupe musculare ce perturba functionarea normala a aparatului fonator, conducand la aparitia simptomului;
– deoarece cu greu s-ar putea inlatura total starea de tensiune psihica din timpul serviciului (si nici nu ar fi indicat!), solutia ar fi ca ea sa fie descarcata prin incordarea altor grupe musculare, de pilda strangand pumnul stang.

Astfel, in timpul transei hipnotice, pacientul repeta, calm, linistit, urmatoarea sugestie terapeutica: “In orice imprejurare strang pumnul stang, cuvintele vin de la sine”.

Pacientului i s-a prescris acest nou “simptom” care, in timpul serviciului ori in alte circumstante stresante, inlocuia simptomul initial. Terapia a durat aproximativ doua luni si a condus la rezultate foarte bune.

3. Sugestiile indirecte

Sugestiile indirecte sunt cele care se relationeaza intr-o maniera subtila, acoperita cu problema clientului sau cu raspunsul specific asteptat. Ele sunt sugestii „deschise”, „activatoare” (M. Erickson) si isi bazeaza eficienta pe mobilizarea unor mecanisme si resurse psihologice inconstiente. Ele nu servesc, uneori, decat pentru a antrena spiritul pacientului intr-o directie pe care, in mod spontan, o evita, prin manipularea subtila a unor procese asociative.

Daca sugestiile directe isi propun sa introduca in mintea pacientului o anumita idee, sugestiile indirecte, deschise, isi propun, dimpotriva, sa aduca la suprafata, sa faca vizibil in comportamentul pacientului ceea ce se afla deja in inconstientul lui.

Utilizarea sugestiilor indirecte solicita din partea terapeutului antrenament si o buna experienta clinica. Dupa cum spunea M. Erickson “sugestiile indirecte, facute in timpul transei, functioneaza ca niste chei ce sunt incercate rand pe rand pentru a activa procesele asociative in interiorul incuietorilor care sunt cadrele de referinta ale pacientului”.
T. Melchior (1994) distinge doua modalitati principale de manifestare a indirectivitatii: a formei sugestiei si a continutului acesteia.

Caracterul indirect al formei este asigurat prin evitarea realizarii unei propuneri sau a unei cereri directe, desi sugestia contine totusi comportamentul tinta.

De pilda, daca formulam o sugestie permisiva de forma : “Ai putea, daca doresti, sa lasi pleoapele sa-ti acopere globii oculari”, transmitem totusi dorinta ca pacientul sa-si inchida ochii.
Alta este situatia in cazul formularilor care urmeaza:
“… Nu stiu daca ochii au deja dorinta sa se inchida… si probabil nici tu nu stii inca momentul in care ochii vor dori sa se inchida… si poti sa-ti acorzi placerea de a descoperi ca, pentru a te simti mai confortabil, poti chiar lasa ochii tai sa se inchida”.

Presupozitia este mijlocul principal pentru realizarea unor sugestii cu forma indirecta. Desi aceste sugestii sunt specifice hipnozei ericksoniene, ele sunt utilizate intr-o anumita masura si de hipnoza clasica, indeosebi atunci cand se vehiculeaza presupozitii legate de timp: “Cand mana ta va atinge fruntea (se presupune ca mana va atinge fruntea), atunci se va petrece… ” (de pilda: „vei intra intr-o transa profunda”).

Sugestiile cu un continut indirect sunt practic absente in hipnoza traditionala. Caracterul indirect al continutului este realizat prin comunicari referitoare la altcineva sau altceva decat la comportamentele a caror manifestare se doreste.

Astfel, sugestiile se pot referi la alte persoane, la reactiile lor in situatii similare:
“Unele persoane se relaxeaza mai bine inchizand ochii…”, sau: „ Unele persoane traiesc starea de relaxare ca o senzatie de greutate…, altele ca o senzatie de plutire sau caldura… Descopera felul in care corpul tau traieste starea de relaxare… “.

De obicei se utilizeaza presupozitii generale sau truisme. Se pot utiliza povesti, analogii, metafore: ” Unul din pacientii mei mi-a povestit ca…”.

Atunci cand continutul sugestiilor se refera la altceva, ele pot lua fie forma unor enunturi generale (truisme):

“… oboseala provoaca tendinta de inchidere a ochilor… “, “incercarea de a pastra ochii deschisi este dificila dupa un anume timp… “, fie forma evocarii unor realitati analoage comportamentului vizat: “… noaptea cand dormi, dupa ce ai inchis ochii, incepi sa visezi”.

Dupa cum se observa, deja, metafora este unul dintre mijloacele frecvent utilizate pentru formularea unor sugestii indirecte din punct de vedere al continutului.

Utilizarea sugestiilor indirecte diminueaza rezistenta. Intr-adevar, din moment ce pacientului nu i se cere nimic, el nu are in raport cu ce sa-si manifeste rezistenta. Mai mult, in cazul sugestiilor cu continut indirect, pacientul chiar se poate intreba de ce terapeutul ii vorbeste despre cu totul altceva decat despre el si problema sa.

De aceea, uneori, un exces de indirectivitate ar putea conduce pacientul la o perceptie nu tocmai pozitiva privind competenta terapeutului.

Oricum, utilizarea sugestiilor indirecte este legitimata de faptul ca nu doar partea constienta este responsabila de problemele pacientului, ci si o alta parte mai profunda, numita in mod frecvent inconstient.

Desi sugestiile indirecte se infiltreaza in spatiul psihologic inconstient al pacientului intr-o maniera subtila, ocolind cenzurile logice ale constientului, pacientului nu i se impune nimic; din moment ce sensul sugestiilor indirecte nu este univoc, pacientul este orientat spre o pluralitate de optiuni.

Acest tip de sugestii face din pacient un colaborator activ al terapeutului, intrucat ii stimuleaza un travaliu intern interpretativ si creativ.

Ion Dafinoiu – Hipnoza clinica

astratex.ro

Un raspuns pentru “Ce fel de limbaj folosim in hipnoza?”

  1. Doru says:

    Bravo pentru artico.Am fost victima sugestiilor indirecte 4 ani

Lasa un comentariu