Ce consecinte poate atrage rana abandonului din copilarie?



Autoarea Lise Bourbeau, in cartea „ Cele cinci rani care ne impiedica sa fim noi insine”, descrie rana abandonului. Aceasta rana se produce atunci cand un om este parasit sau se simte parasit: „ A abandona pe cineva inseamna a-l parasi, a-l lasa deoparte, a nu vrea sa te ocupi de el.[…] Rana traita in cazul unui abandon se situeaza de la inceput la nivelul lui a avea si a face, mai degraba decat la nivelul lui a fi cum este in cazul ranii de respingere.”

Un copil se poate simti abandonat daca este intr-o familie in care se naste un alt copil (care va atrage toata atentia mamei), daca este lasat in grija altor persoane spre a fi crescut, daca este lasat pentru perioade mai mari in spital sau intr-un alt loc de acest gen, etc. Important este sentimentul copilului – acela de a fi parasit. Perceptia lui este determinanta in acest caz pentru ca, de exemplu, a-l lasa pe copil la spital nu este un abandon real, ci o necesitate, dar la nivel psihologic, situatia este resimtita ca fiind traumatizanta si atunci apare rana.

Rana abandonului este traita in relatia cu parintele de sex opus: „Mai multe persoane care sufera de rana de abandon au marturisit ca au trait in copilarie o lipsa de comunicare cu parintele de sex opus. Il considerau pe acesta prea inchis in sine si ii purtau pica pentru faptul de a-l fi lasat pe celalalt parinte sa ocupe prea mult loc.”

O persoana care traieste rana abandonului, traieste in acelasi timp si rana respingerii:

„ Un copil poate trai o experienta in care sa se simta abandonat de catre parintele de acelasi sex, dar in realitate ceea ce simte in relatia cu acest parinte este rana de respingere. De ce? Deoarece parintele de acelasi sex, care nu se ocupa de el, actioneaza astfel deoarece se respinge pe el insusi, iar copilul simte acest lucru foarte adanc. Atunci cand un parinte se respinge pe sine si are un copil de acelasi sex ca si el, este normal si uman ca el sa respinga acel copil, chiar inconstient fiind, pentru ca,  copilul ii reaminteste de el insusi, in fiecare moment.”

Este foarte important pentru un om sa constientizeze ca parintele este prins in propriile slabiciuni in situatiile in care respinge foarte puternic copilul. Daca el nu se accepta este foarte greu sa iasa din tiparele despre lume si viata si sa accepte copilul nou nascut si sa ii acorde libertatea de a ajunge altfel si altceva decat este el. In acest proces intervine proiectia si este un mecanism greu de constientizat in situatia in care nu exista o pregatire sau o aplecare spre cunoastere si comunicare frumoasa.

Hrana fizica este un simbol pentru hrana emotionala, de aceea oamenii cu rana abandonului au o problema legata de mancare: „Cei care sufera de abandon nu se simt suficient de hraniti la nivel afectiv. Lipsa hranei fizice poate de asemenea sa provoace o rana de abandon, care de obicei apare inainte de varsta de doi ani.”

Un om care a trait rana abandonului va folosi o masca a dependentului. Dependentul este omul care are senzatia ca nu poate sa reuseasca sa faca nimic singur si ca intotdeauna cei din jur sunt mult mai buni la orice activitate decat este el, asa ca trebuie sa fie ajutat.

El este usor de recunoasut din punct de vedere fizic pentru ca este un om cu un tonus muscular redus, un corp subtire, un aparat muscular subdezvoltat, ochii mari, membrele subtiri si lungi, anumite parti ale corpului sunt moi, fara vitalitate. Are vocea subtire si obisnuieste sa puna multe intrebari.

Foarte multe persoane cu aceasta rana sunt sau devin victime. Dramatizeaza foarte mult, invoca tot felul de probleme de sanatate sau de orice alt tip pentru a atrage in jurul lor persoane care sa le ajute si sa le sprijine. De obicei si parintii victimelor sunt la randul lor victime: „Cand vedem pe cineva comportandu-se ca o victima, ne intrebam adesea cum reuseste sa faca sa i se intample atatea situatii dificile. Dependentul traieste evenimentele ca fiind dificultati. Problemele ii fac de fapt un cadou, acela de a capta atentia celorlalti.”

Tot dependentii joaca adesea rolul salvatorului. Ei vor deveni parintii fratilor mai mici si vor incerca sa ii salveze din tot felul de situatii de viata. Ei primesc in schimb multa atentie, multa multumire, si atunci pot sa mearga mai departe sa joace acelasi rol pentru ca se simt importanti.

Orice dependent are nevoie de sustinerea celor din jurul lui. El nu poate sa ia o decizie singur si nu si-o poate asuma. De aceea intotdeauna se consulta cu cei din jur pentru a ajunge la o concluzie. Dependentul poate sa para lenes pentru ca nu se poate descurca singur in anumite activitati. El vrea ca recompensa intotdeauna afectiunea celorlalti.

Unui om dependent ii este foarte frica de singuratate. Este probabil cea mai mare frica a sa. Ar face orice pentru a fi alaturi de alti oameni si a le obtine atentia: „ Este in stare sa suporte situatii foarte dificile, inainte de a pune capat unei relatii.

Teama lui e: Ce o sa ma fac singur? Ce o sa devin? Ce o sa mi se intample?”

Atunci cand un om dependent se simte abandonat, el este in sinea lui lipsit de importanta. Se simte nedemn de atentia celuilalt sau de iubirea lui. El devine foarte trist, aceasta fiind o emotie foarte des intalnita la oamenii cu aceasta rana. Din cauza faptului ca simte foarte des tristetea, un astfel de om poate ajunge la sinucidere.

Dependentul simte o frica exagerata de autoritate. El are o atitudine de multe ori prea draguta cu ceilalti pentru a evita reactiile autoritare ale lor: „ Crede ca daca este asa, si ceilalti vor fi la randul lor caldurosi, atenti, fara raceala si nu vor fi autoritari.”

El este in acelasi timp si o persoana care fuzioneaza usor cu ceilalti si crede ca este responsabil de fericirea sau nefericirea lor asa cum si ei sunt responsabili de fericirea sau nefericirea lui.

Oamenii cu rana abandonului folosesc foarte des cuvintele singur si absent. Ei plang foarte des si ii acuza pe ceilalti ca i-au parasit si ca nu le-au fost alaturi in momentele foarte dure din viata lor. Nu-si dau insa seama ca si ei abandoneaza foarte mult, inclusiv proiectele importante pentru ei.

Din cauza faptului ca dependentii au nevoie de atentie, ei sunt foarte buni actori, cantareti, oameni publici, deoarece sunt in atentia publicului larg permanent.

Bolile specifice pentru oamenii care au rana abandonului sunt: astmul (ia mai mult decat trebuie si da inapoi cu mare greutate); bronsite (legatura cu familia); pancreasul si glandele suprarenale (sistem digestiv cu probleme); miopia (probleme in vederea la distanta, probleme legate de viitor); depresie, migrene; boli rare (pentru care inca nu s-a gasit nici un leac).

Dependentul are foarte mare nevoie de viata sexuala. El sustine ca ii place foarte mult si ca este foarte importanta pentru el. Nu va refuza de obicei o partida de sex pentru ca in acele momente el se simte dorit si primeste atentie. Chiar daca o femeie nu are dispozitia necesara pentru a face dragoste cu iubitul ei, se va preface pentru ca nu poate sa rateze un moment in care primeste atat de multa atentie. Dependentii tind sa aiba parteneri sexuali multipli tocmai pentru ca primesc atentie multa.

 

Adaptare dupa  Cele cinci rani care ne impiedica sa fim noi insine” – Lise Bourbeau
Editura Ascendent

2 Raspunsuri pentru “Ce consecinte poate atrage rana abandonului din copilarie?”

  1. ioana nanescu says:

    Am stiut intotdeauna ca problemele mele ca adult au pornit din copilarie si teama de abandon ma urmareste si acum la varsta de 45 de ani.Am fost adoptata la varsta de 2 ani si 9 luni,iar parintii mei biologici m-au vizitat in fiecare an in copilarie,hranindu-mi iluzia ca intr-o zi ma vor lua acasa.Mi-as dori din toata inima sa scap intr-o zi de frica asta de a fi singura si de accepta relatii care imi creeaza dependenta.Ma regasesc in totalitate in simptomele acestei traume care se numeste ABANDON!Stiu ca am nevoie de ajutor,dar nu ma aflu in tara si nu stiu daca pot obtine consultanta prin internet!Daca s-ar putea,mi-ar fi de mare folos!
    Multumesc
    Ioana

  2. andrushca says:

    Doamne cat de mult ma regasesc in ceea ce scrie mai sus, 99%. Chiar sunt ”dependenta”… Oare exista solutii, tratament?
    Nu vreau sa ajung sa sufar de aceste lucruri toata viata.

Lasa un comentariu