Cauzele emotionale generatoare de conflicte parinte-copil



answear.ro

 

Cand sunt mici, copiii nou aparuti intr-o familie, parintii se bucura de prezenta acestora in viata lor. Si atunci exista, desigur, probleme si dileme in ceea ce priveste cresterea acestora, dar perioada copilariei mici este o perioada frumoasa pentru un parinte. In momentul in care copilul incepe sa intre la pubertate, parintele se confrunta cu alt gen de dificultati si comunicarea se schimba total.

Nu numai copiii sunt legati emotional de parintii lor, ci si parintii sunt integrati intr-un tipar de comunicare, tipar foarte greu de modificat. El este greu de schimbat tocmai pentru ca exista o implicare emotionala puternica. (n.e.: impreuna cu dezvoltarea dependentei; nu se justifica asemenea dezechilibru emotional in cazul parintilor daca acestia nu ar fi devenit dependenti de copii)

Parintii creeaza un tip de relatie cu copiii lor din momentul in care acestia s-au nascut. Ca in orice relatie, toti cei prezenti contribuie la dezvoltarea ei si la aparitia si stabilirea regulilor interne. Foarte des, in relatia dintre copii si parinti, apar problemele nerezolvate ale parintilor. Acestia isi aduc cu ei dorintele neimplinite din copilaria lor sau din relatia cu parintii lor, isi aduc tiparele de comunicare invatate in familia de origine, aduc prejudecatile si restrictiile sociale, etc.

De aceea relatia cu copiii nou veniti in familie nu este o relatie simpla, formata atunci. Este o relatie incarcata de asteptari, dorinte si reguli dinainte stabilite de catre parinti.

Parintele este totul pentru copilul lui pana cand acesta intra in perioada pubertatii. Atunci apar schimbarile specifice varstei si este nevoie ca el sa se desprinda usor de parinte sau de tutore. Pentru parinti este varsta renuntarii. Este o perioada in care exista “pierderi” emotionale. Parintii resimt foarte greu aceasta perioada din viata copiilor lor.

Pierderile sunt pe mai multe planuri:

  • Pierderea unui tip de relatie care era foarte apropiata – incepe sa se intrebe „Cine este persoana aceasta ostila din viata mea?”
  • Pierderea increderii – cand incepe sa isi puna intrebarea „Ce il determina sa se comporte asa? Am facut eu oare ceva? Sau nu am facut?”
  • Pierderea satisfactiei de a fi util – cand copilul spune „ Nu, nu trebuie sa vii cu mine. Vin prietenii mei.”
  • Pierderea sentimentului ca sunt protectori atotputernici pentru copilul lor si il pot tine departe de pericol – cand copilul devenit adolescent intarzie iar parintele isi pune intrebari de genul „Unde este? Oare cand se intoarce? Oare este bine?”

Atat copiii cat si parintii trec printr-o perioada dificila si este de inteles de ce apar conflictele. Parintele este responsabil pentru modificarea tiparului de comportament si a regulilor in comunicare. El trebuie sa stie sa faca un echilibru intre a interzice anumite lucruri si a fi in totala libertate. El stie masura.

Unui copil care a intrat de curand in pubertate nu i se poate cere sa stea numai in casa, dar nu i se poate acorda nici libertate totala. El are nevoie sa intelaga anumite procese si sa inceapa sa se cunoasca si, de aceea, parintele joaca un rol foarte important in viata lui. El este cel care trebuie sa il ajute sa depaseasca aceste momente, este cel care trebuie sa il asculte fara sa il judece si sa il ajute sa ia decizii bune pentru el si pentru dezvoltarea lui cat mai armonioasa.

 dEpurtat.ro

Adaptare dupa Adele Faber si Elaine Mazlish – „Cum sa-i asculti pe adolescenti si cum sa te faci ascultat”

dyfashion.ro

Lasa un comentariu