Cat timp petrece copilul tau in fata televizorului?



 

Orice parinte stie ca unui copil ii place sa se uite la televizor. De ce se intampla acest lucru? Pentru ca ei invata orice. Este un mediu plin de informatii, iar ei inca nu stiu sa discrimineze intre stimulii nocivi si pozitivi pentru ei. Tot ce fac este sa acumuleze informatii.

Copiii sunt de asemenea clientii perfecti pentru ca nu cer foarte mult de la un program TV. Ei se lasa usor impresionati de orice vad pe micul ecran.

In cartea „Intre parinte si copil”, Haim Ginott spunea: „Copiii formeaza o audienta perfecta pentru creatorii de publicitate: sunt sugestionabili si cred in continutul reclamelor. Invata fraze muzicale stupide cu o usurinta uluitoare si sunt incantati sa-si plictiseasca parintii cu sloganuri. Si cer atat de putin de la un program TV! N-au nevoie nici de originalitate, nici de mestesug. Interesul le este captat de eroi de blana ori din plastic. Astfel ca ore in sir, zile la rand, copiii se confrunta cu violenta si crime amestecate cu fraze muzicale si reclame.”

Una dintre problemele care apar este aceea a alegerii pe care o fac parintii. Acestia tind sa ii lase pe copii la televizor pentru ca le este frica de pericolul care ar putea sa existe in lumea reala, in momentul in care ii lasa se iasa afara si sa se joace.

Parintii isi dau seama de cele mai multe ori ca televizorul nu este totusi o alternativa pozitiva: „Parintii au sentimente ambigue fata de televiziune. Le place faptul ca-i tine pe copii ocupati si la adapost de necazuri, dar ii preocupa posibilul efect negativ.”

Efectele negative ale televiziunii sunt multiple si sunt foarte clare: copilul vede foarte multa violenta, vede sexualitate brutal exprimata, multa reclama si multa informatie care este dirijata: „Televiziunea poate incuraja violenta, poate trivializa relatiile dintre oameni, alimenta stereotipurile si submina comportamentul social pozitiv. In plus televiziunea consuma o parte semnificativa din ziua copilului. Acesta isi petrece mai mult timp cu televizorul decat cu mama sau cu tata.”

Totusi, copilul nu poate fi tinut departe de televizor si de tot ce inseamna reviste, ziare si informatii negative din mediu. El trebuie sa fie adaptat, sa cunoasca realitatea care il inconjoara. Daca nu s-a uitat niciodata la un film de actiune sau la desene animate, etc,  nu va reusi sa poarte o conversatie normala cu un coleg de clasa sau nu va putea sa se raporteze la lume intr-un mod tipic.

Este deci important sa i se permita accesul la televizor, dar este bine ca anumite canale sa fie restrictionate si sa nu aiba lejeritate totala in alegerea emisiunii sau filmului pe care vrea sa il vada: „Din ce in ce mai multi parinti au sentimentul ca alegerea programelor nu trebuie lasata complet in seama copiilor. N-au de gand ca niste personaje discutabile sa le influenteze copiii in propria casa.”

O alternativa buna este aceea a propunerii unor activitati constructive care sa il ajute pe copil sa se dezvolte, dar care sa fie in acelasi timp foarte placute pentru el. De exemplu, sunt copii care se bucura foarte mult de desen, modelaj sau cercuri de diverse alte activitati de grup coordonate de un trainer sau de un om de arta.

Exista si posibilitatea ca un copil sa faca sport intr-un mediu organizat sau sa participe la concursuri din diverse domenii. Copiii sunt astfel ocupati, au informatii noi care ii capteaza si ii bucura, iar televizorul poate fi lasat pentru a doua zi, sau pentru o ora pe seara.

Nu exista o reteta sigura si testata care sa spuna cat de mult timp are voie sau este benefic pentru un copil accesul la televizor, dar este foarte important ca el sa aiba alternative sanatoase, iar aici parintele este cel care poate sa propuna si sa stabileasca limitele. Daca parintele este preocupat de acest demers, atunci vor putea fi gasite modalitati de petrecere a timpului liber in care atat copilul, cat si parintele sa fie multumiti.

 

Adaptare dupa „Intre parinte si copil” de Haim Ginott

Lasa un comentariu