Caracterizarea fenomenului hipnotic



avon.ro

 

Marcuse (1959) subliniaza faptul ca hipnoza este o stare modificata a organismului produsa prin repetarea unor stimuli si in care sugestia este mai eficienta decat de obicei.

Hipnoza ca o stare indusa, de regula in mod artificial asemanatoare cu somnul, dar in acelasi timp diferita de acesta din punct de vedere fiziologic, stare caracterizata prin sugestibilitate crescuta, ca rezultat al careia pot fi induse subiectului, mai usor decat in stare normala, o serie de modificari senzoriale, perceptive, mnezice si motorii.

Prin hipnoza se realizeaza deci o stare de hipersugestibilitate produsa subiectului prin anumite proceduri specifice, de natura fiziologica si psihologica de catre o alta persoana (hipnotizator) sau de catre subiectul insusi (in cazul autohipnozei).

In timpul hipnozei pot fi induse o serie de modificari spectaculoase ale proceselor psihice si ale comportamentului, modificari ce pot imbraca aspecte pozitive sau negative in functie de continutul sugestiilor administrate, astfel, pot fi realizate: modificari  senzoriale, modificari prosexice (ale atentiei), modificari mnezice (ale memoriei), modificari din sfera gandirii, modificari din domeniul activitatii motorii si modificari din sfera afectivitaitii.

Caracteristicile hipnozei sunt: reducerea functiei de planificare, redistribuirea atentiei, capacitatea crescuta a productiei imaginative, reducerea controlului realitatii si tolerant crescuta pentru distorsionari ale acesteia (sub influenta hipnozei scade capacitatea discriminatorie si critice ale subiectului), cresterea gradului de sugestibilitate, accentuarea comportamentului de jucare a unor roluri, aparitia amneziei post-hipnotice, starea de relaxare si scaderea acuitatii perceptive (nu are constiinta lumii exterioare, sentimentul ca se afla in afara timpului, pierderea identitatii personale).

Profunzimea hipnozei

Nu toti oamenii pot fi hipnotizati in aceeasi masura. Unii nu reactioneaza deloc la inductia hipnotica, altii reactioneaza moderat, iar altii se dovedesc deosebit de receptivi. Susceptibilitatea hipnotica reprezinta capacitatea individului de a fi hipnotizat. Oamenii difera in privinta acestei susceptibilitati ea deosebeste performanta hipnotica.

Au aparut scale de evaluare a gradului de profunzime al hipnozei pe care poate sa-l atinga un individ. Profunzimea hipnozei, dupa Liebeault (1889) poate fi:

  • Somn superficial (toropeala, ameteli, senzatie de greutate in cap, dificultati de a deschide ochii, catalepsie -greutate).
  • Hipnoza medie (inertie musculara, dar cu capacitatea de a-si modifica pozitia membrelor, amnezie partiala, modificari in sfera personalitatii, anestezie post-hipnotica, reactioneaza la sugestii post-hipnotice simple).
  • Transa profunda (de tip somnambulic, rigiditatea bratului, apropierea palmelor, inhibarea comunicarii).

Hipnoza si somnul, multi autori au sustinut ideea asemanari dintre hipnoza si somn (chiar termenul de hipnoza provine de la termenul grecesc Hypnos = Somn). Cunoscutul fiziolog rus Pavlov considera ca inhibitia, somnul si hipnoza fac parte din aceeasi categorie de fenomene.

Dupa opinia sa, in timpul hipnozei, pe scoarta cerebrala aflata in inhibitie se mentin unele focare de veghe, pe baza carora este posibila legatura dintre subiect si hipnotizator, subiectul fiind capabil sa execute comenzile date de acesta. Dar nici datele clinice, nici cele experimentale nu au confirmat ipoteza conform careia hipnoza ar fi tot una cu somnul.

avon.ro

Lasa un comentariu