Caracteristicile situatiei de sugestie



 

Situatia sugestie reprezinta o situatie provocativa care indica un drum de utilizat solicitand persoana sa se conformeze pentru a putea apela la instantele critice ale ratiunii. In cazul in care provocarea sugestiva se impune, efectul ei este susceptibil sa influenteze aparitia, respectiv disparitia, accentuarea sau diminuarea, conservarea sau transformarea unor stari, procese sau functii psihice si a unor functii psihofiziologice ale organismului.

Raspunsul sugestiv indus poate avea o semnificatie adaptiva (se poate realiza vindecarea), dezadaptativa (sugestibile pot provoca disfunctii, distorsionari, imbolnaviri si uneori chiar) sau o semnificatie neutra sub aspectul adaptarii.
Dintre caracteristicile situatiei sugestie putem enumera:

  • Existenta, cel putin teoretic, a alternativei de a nu reactiona la sugestie, desi rareori subiectul este constient de aceasta alternativa. In absenta alternativei de non-reactie nu este vorba de comportament sugerat si de unul coercitiv.
  • Anihilarea functiilor discriminativ-reflexive si de control ale psihicului uman. In cazul in care subiectul reactioneaza la sugestii, aceasta reactie se realizeaza in afara instantelor critice ale gandirii. Cu toate acestea, o provocare sugestiva poate avea ca punct de plecare un element rational. Elementele rationale si cele sugestive se intrepatrund adesea, distinctia dintre ele nefiind totdeauna neta. Astfel, elementele rationale pot intra in componenta unor situatii sugestii, dupa cum elementele sugestive se pot asocia cu cele rationale.
  • Absenta autocontrolului constient. In timpul demersului influentarii sugestive subiectul nu ajunge in general sa exercite un control constient asupra procesului declansat de situatia sugestiva. Uneori insa acesta poate sa constientizeze consecintele actiunilor sugestive exercitate asupra sa.

Forme ale sugestiilor :

  1. Dupa administrare: heterosugestile sunt sugestii administrate de catre o alta persoana si autosugestiile sunt sugestii pe care si le administreaza subiectul in cauza.
  2. Dupa aspectul adaptarii la mediu se evidentiaza: sugestii pozitive (care contribuie la vindecarea si la optimizarea unor procese si functii psihice si psihofiziologice), sugestii negative (care dezorganizeaza si chiar traumatizeaza individul) si sugestii indiferente (care nu au nici un efect sub raportul adaptabilitatii subiectului la mediu).
  3. Din punctul de vedere al intentiei de a influenta, sugestiile pot fi: directe (in cadrul carora este evidenta intentia experimentatorului de a influenta) si indirecte (unde intentia de influentare ramane ascunsa subiectului).
  4. Sub aspectul tonului utilizat de catre cel care sugestioneaza distingem: sugestii dure (in cadrul carora experimentatorul utilizeaza un ton autoritar) si sugestii blande (administrate nuantat pe un ton cald, protector).
  5. In functie de gradul de elaborare sugestiile se pot clasifica in: sugestii spontane si sugestii elaborate (in cadrul carora se simte stradania de a influenta).

In functie de tipul de sugestie, avem trei tipuri de sugestibilitate (sugestibilitatea este eticheta lingvistica pentru raspunsul vizat de stimulul sugestiv): sugestibilitate motorie (primara, cand stimulul sugestiv urmareste direct sau indirect declansarea unui raspuns motor), sugestibilitate senzoriala (secundara cand stimulul sugestiv urmareste direct sau indirect declansarea unui raspuns senzorial si fiziologic) sugestibilitatea cognitiva sau tertiara (cand stimulul sugestiv vizeaza declansarea unei modificari la nivel cognitiv).



Lasa un comentariu