Caracteristici ale stimei de sine



mycloset.ro

Functionarea sociala a individului, atat de speciala in diferite contexte devine posibila gratie variabilitatii conceptului de sine – indivizii au capacitatea de a-si regla adecvat comportamentul, adoptand conceptii de sine diferite in functie de context.
Pentru a intelege ce este sinele, trebuie sa definim EUL.

“Eul” este acea parte din sine care organizeaza informatiile sociale si orienteaza comportamentul. Capacitatea de autoconstientizare si autocunoastere este o insusire exceptionala a omului care, in procesul de autoconstientizare se cunoaste pe sine in calitate de subiect al constiintei, comunicarii si actiunii, plasandu-se intr-un raport nemijlocit fata de sine insusi.

Produsul final al autocunoasterii este un sistem dinamic de conceptii ale omului despre sine insusi, conectata cu aprecierea lor, numita cu termenul conceptia Eu-lui.

Conceptia Eului apare la om in procesul interactiunii sociale ca un produs unic si inevitabil al dezvoltarii sale psihologice si ca o achizitie psihologica relativ stabila si in acelasi timp supusa tulburarilor interne si schimbarilor. Ea lasa o amprenta puternica asupra tuturor manifestarilor vitale ale omului – din copilarie pana la adanci batraneti.

Perioada aparitiei “eu”-lui constient este considerata adolescenta si varsta juvenila timpurie

Stima de sine este in stransa legatura cu imaginea de sine. In principiu, individul se cunoaste pe sine din incercarile vietii, prin intermediul actelor sale de conduita, a prestatiilor personale, a relatiilor sale cu altii, atat in imprejurari obisnuite, cat si in situatii limita. Este firesc ca in cadrul acestor prestatii personale sa distingem o prima grupa de succese si esecuri care constituie prin dinamica lor prima sursa de autocunoastere.

Este firesc ca succesele ridica nivelul de autoapreciere, in timp ce esecurile il coboara. Pe termen lung acest joc a celor doua tendinte va duce la o stabilizare a imaginii de sine. La acestea se adauga opinia grupului, adica imaginea sociala de sine.

Studiile efectuate de diversi psihologi arata ca intelegerea psihologiei sinelui poate insemna diferenta dintre reusita si esec, dintre dragoste si ura, dintre amaraciune si fericire. In concluzie, pentru “a trai” cu adevarat, adica pentru a gasi viata satisfacator de rezonabila, este nevoie de o imagine personala adecvata si realista pe care s-o acceptam.

Trebuie sa ne acceptam singuri. Trebuie sa ne stimam. Nivelul stimei de sine afecteaza puternic performantele in toate activitatile, o joasa stima de sine sporeste riscul insucceselor, determinand astfel o viziune si mai sumbra asupra propriei persoane.

Stima de sine este profund legata de raportul dintre sinele autoperceput (ce crezi tu despre tine) si sinele ideal (dorit), adica modul in care am vrea sa arate, sub multiple aspecte, persoana noastra. Dupa unii autori distanta dintre sinele actual si cel dorit ne da masura pretuirii (stimei) de sine.elefant.ro

Trebuie sa ne stimam, trebuie sa avem un eu in care sa avem incredere. Trebuie sa avem un eu de care sa nu ne fie rusine si pe care sa-l putem exprima liber, creator, neincercand sa-l ascundem. Trebuie sa avem un eu care sa corespunda realitatii, pentru a functiona eficient in lumea reala.

Trebuie sa ne cunoastem atat punctele tari cat si punctele slabe si sa fim onesti in ambele directii. Imaginea noastra personala trebuie sa fie o aproximare rezonabila a noastra, nefiind nici mai mult decat ceea ce suntem, nici mai putin.

Stima de sine se bazeaza pe trei componente: increderea in sine, conceptia despre sine, iubirea de sine . O buna dozare a fiecareia dintre aceste trei componente este indispensabila pentru a obtine o stima de sine armonioasa. Intre cele trei componente ale stimei de sine exista legaturi de interdependenta: iubirea de sine (a te respecta indiferent de ceea ce ti s-a intamplat) faciliteaza o conceptie despre sine pozitiva (a crede in capacitatile tale, a te proiecta in viitor) care la randul sau, influenteaza favorabil increderea de sine ( a actiona fara teama excesiva de esec si de judecata altuia).

Iubirea de sine: Este elementul cel mai important. A ne stima inseamna a ne evalua. Dar a ne iubi nu suporta nici o conditie: ne iubim in ciuda defectelor si limitelor, in ciuda esecurilor si infrangerilor, pur si simplu pentru ca o voce interioara, timida, ne spune ca suntem demni de iubire si respect.

Aceasta iubire neconditionata nu depinde de performantele noastre, ea aratand ca ne putem regrupa dupa esecuri. Ea nu ne fereste de suferinta sau de indoiala in cazul unor dificultati, dar ne apara de disperare. Iubirea de sine depinde in mare parte de dragostea pe care ne-au impartasit-o familia noastra atunci cand eram copii, si de “hrana afectiva”, care ne-a fost daruita.

Conceptia despre sine: Parerea pe care o avem despre noi, aceasta evaluare fondata sau mai putin fondata, a calitatilor si defectelor noastre, este al doilea stalp al stimei de sine. Nu este vorba doar de cunoasterea de sine; importanta nu este realitatea lucrurilor, ci convingerea de a fi detinatori ai calitatilor sau defectelor, ai potentialitatilor si limitelor.

Este un fenomen in care subiectivitatea joaca un rol esential. Aceasta conceptie pe care o avem despre noi insine o datoram mediului nostru familial si in special proiectelor pe care parintii nostri le fac pentru noi. In unele cazuri copiii sunt impovarati in mod inconstient de catre parinti si indeplinesc ceea ce ei insisi nu au putut sau nu au stiut sa realizeze in viata lor. Este ceea ce se numeste “copilul insarcinat cu o misiune”.

Increderea in sine: A treia componenta a stimei de sine, increderea in sine se aplica in special la actele noastre. A fi increzator, inseamna, a considera ca esti capabil sa actionezi intr-o maniera adecvata in situatiile importante (Lelord, C.Andre, 1999).

Contrar iubirii de sine, si mai ales, conceptiei de sine, increderea in sine nu este prea dificil de identificat; pentru aceasta este suficient doar sa te intalnesti frecvent cu persoana, sa observi cum se comporta in situatii noi sau neprevazute, in care exista o miza, sau daca este coplesita de dificultati in realizarea a ceea ce are de indeplinit.
Increderea in sine provine in principal din modul de educatie transmisa de familie sau de scoala.

Se pare ca pentru stima de sine e mai important cum te crezi decat cum esti in realitate.
Cei cu o stima de sine ridicata sunt grozavi in ochii lor, dar nu neaparat si in ochii celorlalti.

Scaderea motivatiei scolare duce la scaderea stimei de sine, ceea ce conduce la consumul de tigari, alcool sau droguri. Cei cu stima de sine crescuta sunt perseverenti in cazul esecurilor si uneori se comporta mai bine in situatiile sociale. Persoanele cu stima de sine pozitiva sunt mai fericite si mai putin depresive.

Cresterea stimei de sine nu ar rezolva problema viciilor, agresiunilor sau problemelor sexuale in randul adolescentilor insa in mod categoric ar face oamenii mai fericiti. Stima de sine creste de fiecare data cand ne straduim sa ne respectam standardele si scade atunci cand nu reusim sa atingem respectivele standarde.

Asa incat, pe parcursul vietii, este posibil sa cunoastem valori foarte inalte ale stimei de sine, dar si foarte scazute. Cercetarile au dus la concluzia ca adolescentii din familii in care se discuta des, pozitiv, despre diversele aspecte ale vietii, sunt si devin mai optimisti. De asemenea, ele indica faptul ca parintii al caror control asupra adolescentilor se diminueaza pe masura ce acestia cresc si capata experiente proprii din ce in ce mai numeroase procedeaza benefic, favorizand conturarea si consolidarea stimei de sine a tinerilor, aparitia unui sentiment de siguranta ce se intemeiaza din ce in ce mai mult pe resurse personale.

Stima de sine se contureaza, conform literaturii de specialitate, din patru componente principale:
– sentimentul de siguranta
– cunoasterea de sine
– sentimentul de apartenenta (la o familie, la un grup, la o categorie socio-profesionala etc.)
– sentimentul de competenta

Sentimentul de incredere anticipeaza aparitia stimei de sine. Individul trebuie ca mai intai sa simta si sa traiasca realmente pentru ca sa capete disponibilitatea de a intelege ca are motive de a-si hrani stima de sine. Cunoasterea de sine, sentimentul de apartenenta si sentimentul de competenta pot fi stimulate in fiecare stadiu de dezvoltare, in fiecare perioada a vietii, prin atitudini educative adecvate si prin mijloace concrete.

Conform dr. Nathaniel Branden, psiholog umanist („The Benefits and Hazard of the Philosophy of Ayn Rand: A Personal Statement”), stima de sine este „capacitatea de a infrunta dificultatile fundamentale ale vietii, fara a pierde speranta”.
Stima de sine este in stransa legatura cu respectul de sine.

Respectul de sine, spre deosebire de stima de sine, este reflectarea gradului in care sinele nu se autoapreciaza, ci se ingrijeste de necesitatile sinelui.

Stima de sine ridicata este dependenta de respectul de sine, pentru ca primul lucru care scade in intenstitate este stima de sine, care poate sa fie dependenta de situatii schimbatoare, dar respectul este ceva conditionat de credinte, iar o persoana (auto)educata sa-ti pastreze respectul de sine in orice situatie si sa continue sa se ingrijeasca de toate aspectele sinelui (fizic, spiritual, mental, psihic) nu va lasa stima de sine sa scada atat de puternic incat sa afecteze functionarea sinelui.

Respectul poate fi cerut celorlalti, poate fi impus, poate fi aparat, in functie de prezenta stimei de sine si a unei educatii care sa asigure o adaptare la mediul exterior. Respectul este ceva care tine mai mult de comportamentul vizibil in exterior si de anumite decizii in care o persoana trebuie sa tina cont de ea, mai mult decat stima de sine, care este mai degraba o
stare.

 

astratex.ro

Lasa un comentariu