Cand parintii neaga emotiile copiilor



answear.ro

Exista si parinti care isi accepta copiii ca intreg, deci, prin urmare, cu sentimentele lor, asa cum sunt ele in realitate. Cei mai multi dintre parinti insa nu fac acest lucru. Ei nu accepta orice tip de sentiment sau emotie a copilului.

De aceea in momentul in care un baietel sau o fetita are o criza de furie, simte ura sau aversiune fata de cineva, etc, va fi respins/a. A nu accepta neconditionat existenta unui sentiment ii ingradeste copilului dezvoltarea, il constrange, il face sa nu fie sincer si sa nu se cunoasca pe sine cu adevarat.

De asemenea nu il va face sa fie responsabil. El invata de mic evitarea realitatii si nu isi va putea concentra energia asupra sentimentelor si simtirii in general. El nu va putea sa ia decizii corecte si responsabile pentru sine, ci va incerca sa fie conform unor norme sociale.

Disponibilitatea parintilor este extrem de importanta. Ei trebuie sa fie disponibili pentru copiii lor si disponibili pentru tot ce apare in viata lor.

In cartea „Intre parinte si copil”, Haim Ginott spunea: „Atitudinea presupune disponibilitatea de a-i lasa pe copii sa-si simta toate sentimentele; aptitudinile presupun capacitatea de a-i arata copilului moduri acceptabile de a-ti infrunta sentimentele. Indeplinirea acestor doua cerinte este insotita de dificultati uriase. Proprii nostri parinti si profesori nu ne-au pregatit asa cum trebuie pentru a ne infrunta emotiile. Ei insisi nu stiau sa se descurce cu sentimentele puternice. Confruntati cu emotiile turbulente ale copiilor, au incercat sa le nege, sa-i deposedeze pe copii de ele, sa le suprime ori sa le edulcoreze.”

Fiecare dintre aceste situatii aduce un dezavantaj puternic in dezvoltarea armonioasa a copilului.

Sa vedem ce inseamna fiecare dintre cele de mai sus printr-un exemplu:

 NEGARE: „Nu crezi nici tu cu adevarat ce spui, doar stii ca iti iubesti fratiorul!”

DEPOSEDARE: „Asta nu esti tu; esti intors pe dos fiindca ai avut o zi proasta”

SUPRIMARE: „Daca mai spui inca o data cuvantul ura, primesti cea mai mare bataie din viata ta. Un copil cuminte nu simte asa ceva.”dEpurtat.ro

EDULCORARE: „ De fapt nu-ti urasti sora – poate ca n-o poti suferi. In casa asta nu uram, ci iubim.”

 

Emotiile sunt foarte puternice. Ele nu pot fi pur si simplu oprite, asa cum incearca, ca si in exemplele de mai sus, parintii care fac asemenea afirmatii. Ei nu inteleg ca de fapt acele emotii raman in interiorul copiilor, si, neexprimate corespunzator, se vor acumula si vor fi scoase la suprafata intr-o alta forma.

 

 Adaptare dupa „Intre parinte si copil” – Haim Ginott

dyfashion.ro

Lasa un comentariu