Cand lucrurile merg rau, raspunde, nu riposta!



Exista foarte multe situatii in care copiii dintr-o familie strica lucrurile din casa, sparg obiectele din jur, arunca ceea ce nu trebuie sau gresesc in orice alt fel. Parintii incearca sa ii invete sa nu mai faca aceeasi greseala si atunci apeleaza la critici si la pedepse.

Copiii riposteaza pentru ca se simt rau si atunci parintii reactioneaza si mai acut. De aici este doar un pas pana la o cearta foarte dura sau pana la violenta, in unele situatii.

Astfel de actiuni si reactii nu pot sa conduca decat spre deteriorarea relatiei si, mai ales in pragul adolescentei, la indepartarea parintilor de copii/adolescenti.

In cartea „Intre parinte si copil”, Haim Ginott spunea: „In multe case, furtunile dintre parinti si copii se desfasoara, de regula, dupa un scenariu previzibil. Copilul face sau spune ceva <<rau>>. Parintele reactioneaza cu ceva jignitor. Copilul, in replica, spune ceva si mai rau. Parintele riposteaza strigand, amenintand, ori pedepsind arbitrar. Si totul scapa de sub control.”

Pentru a putea sa gestioneze bine situatia, parintele ar putea sa raspunda, sa indrume, in loc sa riposteze, mai ales daca acea riposta implica violenta verbala sau fizica. Este dat un exemplu de asemenea situatie in care parintele a reactionat bine, in care a oferit o indrumare.

Exemplul este al unui baiat de sapte ani. El se juca cu o cana goala si a spart-o. Tatal sau a observat si i-a spus: „Canile se sparg foarte usor. Cine ar fi crezut ca o cana atat de mica poate sa faca atata mizerie?” in timp ce l-a ajutat sa stranga cioburile imprastiate peste tot.

O varianta negativa de raspuns este data drept exemplu:

TATAL: Ai sa o spargi. Spargi lucruri tot timpul!

NATHANAEL: Nu, n-o s-o spag!(chiar atunci cana cade pe jos si se sparge)

TATAL: Esti un prost cu gura aia mare a ta! Spargi totul in casa!

NATHANAEL Si tu esti un prost! Ai spart cea mai buna farfurie a lui mami!

TATAL: L-ai facut pe tatal tau prost! Nesimtitule!

NATHANAEL: Ba tu esti nesimtit! Tu m-ai facut mai intai prost!

TATAL: Sa nu mai aud nici o vorba! Du-te in camera ta imediat!

NATHANAEL: Hai, du-ma daca poti!”

Acesta este un exemplu in care conflictul a luat amploare si in care parintele a reactionat fara indrumare. Ceea ce a facut tatal a fost sa il acuze pe baiat, sa il critice si sa il jigneasca!

Rabdarea cu care a reactionat in exemplul anterior a avut un efect mult mai bun: copilul cu siguranta ca a inteles ca se pot sparge obiectele si ca trebuie sa munceasca pentru a strange mizeria pe care a facut-o, dar ca nu sunt mai importante obiectele in sine decat este el in ochii tatalui sau.

Este semnificativ pentru copii sa nu se simta mai putin importanti decat obiectele din casa sau decat lucrurile materile in general. Este bine ca parintii sa isi arate interesul pentru sentimentele si trairile acestora.

 

Adaptare dupa „Intre parinte si copil” – Haim Ginott

Lasa un comentariu