Bovarismul femeii moderne



answear.ro

 

Sau sindromul Bovary….

Bovarismul este tendinta tipic sociala a genului de femeie care, nemultumita de realitatea propriei conditii, ajunge sa-si faureasca o personalitate fictiva, corespunzatoare aspiratiilor sale. Nesatisfacuta, ajunge sa se creada altfel decat este (mereu mai buna, mai importanta si careia i se cuvin multe) si sa imite felul de a se comporta al altora, fara sa se intrebe de falsitatea lui. Cat de actual ramane caracterul celebrei Madame Bovary a lui Flaubert se va vedea din cele ce urmeaza.

Reamintim pe scurt istoria: Emma Bovary era o fata de la ferma, nu chiar frumoasa dar draguta, pe care un banal doctor de provincie o ia de sotie. Cu dorinte ascunse de lux si romante, culese de prin romane, Emma isi indeplineste primul obiectiv, de-a capata prin casatorie o buna pozitie sociala si-o bunastare convenabila, dar devine in scurt timp nesatisfacuta de rutina si plictisul casniciei.

Se amageste intr-o prima instanta aducand pe lume doi copii (later edit: a avut o fata pe nume Berthe), crezand ca-n acest fel isi va satisface poftele de varietate. Raspunzand binevoitor nevoilor ei de schimbare de climat, sotul consimte s-o lase sa traiasca in orase cu viata mai atractiva, in care insa Emma, cheltuind exorbitant banii acestuia, incepe sa caute “marea iubire” extraconjugala. Cu indivizi ce se dovedesc invariabil in final doar pradatori de ocazie, neraspunzand dorintelor de amor si legatura pe termen lung ale visatoarei.

Materialismul

Bovarista contemporana nu se indeparteaza mult de la specificul eroinei lui Flaubert, dar are si trasaturi moderne. Feministe, considera ca femeia trebuia sa fie egala cu barbatul, insa barbatul ramane dator sa aduca grosul banului in casa, pe care femeia sa decida cum sa-l cheltuiasca. E o egalitate rationala, cu a carei inegalitate (sic!) spiritul feminin se impaca foarte bine. Cata vreme balanta inclina spre partea care trebuie.

Ca musca la arat, bovarista moderna se pune pe spinarea boului si-ajunge sa-l piste in permanenta ca sa-l indrepte unde vrea ea. Manageri auto-declarati cu deciziile in cuplu, musca isi va aroga exagerat merite in trasul la plug al boului.

Idealiste declarate, teoretizand ca nu banul, ci calitatile umane, faptele bune si tot celalalt bla-bla sunt cele ce conteaza in viata, sunt in realitate materialiste pana in varful degetelor.

Provenind deseori din medii mai modeste si nestiind sa aprecieze valoarea banului muncit de altul, orice surplus peste nivelul lipsei pe care au trait-o altadata e tipic irosit prin cheltuiala aiurea sau ajutoare exagerate trimise celor din afara familiei. Foarte preocupate de “imagine”, si-o cumpara cu generozitatea aceasta pe cheltuiala altuia, in timp ce pentru cel de alaturi, care ajunge sa cunoasca bine fatetele multiplei personalitati, devin dure daca nevoile nu le mai sunt total satisfacute.

Bovarista va cauta sa-ti impuna in a recompensa oamenii nu dupa cum te-au ajutat, ci dupa cum ar considera ea ca “merita”. Obiectivismul e deci triat prin subiectivism. Daca unul te-a ajutat material cu o suma, poti dupa ea sa nu-l mai ajuti tot cu o suma similara, daca ea decide ca nu-i om de caracter. Ci sa trimiti acele sume unora de la care n-ai avut castiguri materiale, dar care au fost dupa ea moraliceste mai vrednici. Cum e de asteptat, in ultima categorie ii intalnesti preponderent neamurile si prietenele. Si nu-s rare cazurile in care va decide daca printre beneficiarii banului muncit de tine meriti sa te numeri si tu.kitunghii.ro

Ii place sa aiba banul barbatului, dar o deranjeaza daca eficienta acestuia o face sa para mai putin competenta. Sustinatoare acerba a banului in comun cand ea nu castiga deloc, pomeneste imediat de divort si impartirea bunurilor cand i se pare ca celalalt n-aduce destul. Indiferent daca acesta a tinut-o ani de zile sa-si satisfaca poftele fara vreun castig material, se va grabi sa-ti puna o eticheta de pret cu salariul minim admis ca sa nu te dea afara din casa, de cum devine capabila sa castige ceva mai convenabil pe picioarele ei. Te va trata ca pe-un obiect, un mijloc de obtinere a banilor si nimic altceva.

Iar cand incepe sa pretinda jumatatea ce i-ar reveni la divort dupa impartirea bunurilor sau echivalentul pensiei alimentare de pe urma copiilor, chiar daca nu duce lipsa de bani, e semn ca traieste deja numai in perspectiva despartirii, a parvenirii prin mijloace compensatorii, de pe urma unor rupturi pe care in loc sa le evite, le va cauta. E ca si cum ai pretinde de la parintele inca in viata banii pe mostenirea de dupa deces. Si i-ai da fara jena de inteles ca ti-ar fi mai folositor mort decat in viata.

Posesivitatea

Majoritatea bovaristelor de azi sunt tot fete dragute si placute social, ca eroina lui Flaubert, pe care le iei din dragoste, constient ca va trebui, pe restul vietii, sa suplinesti tu potentialul lor redus de a aduce un venit convenabil si a lua decizii responsabile si inteligente in cuplu. Putini recunosc, dar tot ca in drama lui Flaubert se-ntampla adesea ca pentru el sa conteze mai mult fizicul, iar pentru ea inteligenta sau starea materiala.

Problema e ca imediat dupa punerea parafei de “casatorit”, bovarista moderna constientizeaza ca de acum esti “al ei” si incepe sa te transforme, sa vina cu pretentii inexistente anterior, sa faca din tine un ideal de moralitate, generozitate (spre ea si ai ei), animal credincios pe langa usa casei.

Femeia nu s-a casatorit cu tine fiindca iubeste cum esti si ce esti in acel moment, ci c-a sesizat (in imaginatia ei cel putin) cat si cum poate sa te schimbe ca sa te transforme in acea fiinta umana de care sa poata fi multumita. Insa cator barbati li se spune vreodata de la inceput ca nu sunt decat niste bucati de lut fara valoare, ce au nevoie de transformari radicale sa devina ceva util si apreciabil in ochii femeii?

Incepe sa-ti impuna o rutina cotidiana si asa-zisa statornicie de al carei plictis tot ea se va plange mai apoi. Sa te inhame la acea sumedenie uriasa de sarcini marunte care toate “trebuiesc facute”. Devine maniaca a ordinei si curateniei. Daca mai e putin lapte pentru copii in frigider, trebuie neaparat sa iesi sa cumperi altul. Daca lapte mai e, se gaseste cu siguranta alta necesitate vitala pentru care o sa te scoata din momentul de relaxare sau ocupatia pe care ai avea-o in acel moment.

Rutina si banalul in care s-a fortat sa te plonjeze intr-o prima instanta vor deveni motivele insatisfactiei ei de mai tarziu. Daca te-a domesticit bine, sa nu te mai uiti sau nici macar gandesti la alte femei, sa vii direct acasa de la lucru, sa iti selectezi amicii dupa criteriile ei morale, sa nu intretii relatii cu oameni care nu sunt si-n gratiile ei, va fi tot ea care incet-incet isi va cladi o bisericuta in sanul familiei, inconjurandu-se, cand insatisfactia o va napadi, de acele elemente gata sa asculte, sa consimta si sa incurajeze toate aspiratiile imorale care initial i-au fost dezinoculate celuilalt.

Fantasmele reprimate celuilalt devin fantasme proprii, insa sub motivatie ipocrit mincinoasa, de blamare a celuilalt. Incep sa considere viata cu altul, sub falsul pretext ca barbatul “nu mai face nimic in casa” si ca se supara la randu-i dupa ce-l trateaza in cel mai josnic fel. Chiar daca recunosc apoi sagalnic ca ii apasa special pe “butoane”, sa-si iasa din fire.

Dar plasa pe care oricare ar lua-o daca s-ar plia dorintelor de “transformare” ale unei asemenea femei e ca modelul de barbat pe care si-l doreste adanc in suflet este exact contrariul celui dupa care te croieste. Asemenea Emmei Bovary, nu omul docil si ascultator e si cel din fantasmele noptii. Nu-s rare cazurile cand moneda de schimb e gasita mai apoi in persoana unor derbedei fara calitati morale, care se poarta chiar dur si grosolan. Placerea e irationala.

Moralitatea

Orice bovarista este, pentru ea insasi si prietenele sale, moralitatea intruchipata. Cel mai adesea mame, au fost educatori si trebuie sa ramana modele de urmat pentru copiii lor. Iar una prin preocuparile primordiale in faza incipiala a casniciei, cand respectiva insasi dadea dovada de calitati nedisimulate, a fost transformarea celuilalt pentru a deveni moralitatea intruchipata.

Problema e ca, daca barbatul poate ajunge in timp, de bunavoie prin autocontrol sau sub pisalogeala nevestei, sa-si reprime visele de aventuri extraconjugale, femeia ajunge adesea sa se minta pe ea insasi. Fantasmele reprimate cu usurinta anterior reapar si trebuiesc motivate, pentru pastrarea “imaginii de sine”.

Inainte de-a actiona, fie prin adulter sau separare de celalalt si cautarea unei “vieti noi” cu altul, bovarista are nevoie sa-si croiasca motive viabile ca a fost impinsa la asta. Cel mai adesea e vina celuilalt, reala sau imaginara.

Cum femeia care isi paraseste de fapt familia in cautarea unor aventuri amoroase cu altii nu e bine privita de societate, exista mai mereu o perioada de pregatire a pasului urmator, prin faurirea unui context in care femeia e victima si ce va face mai tarziu se justifica total prin vinovatia celuilalt.

Daca cel de langa ea e totusi om la locul lui si nu-i da satisfactie in gasirea acestor motive, va forta crearea lor. Va provoca certuri din motive imaginare, va duce o politica de blamare pe la spate si stirbire a imaginii celuilalt, se va auto-epuiza si implica excesiv in toate treburile casei, serviciu, cresterea copiilor, ca sa arate fara tagada ca ea le face “pe toate” si cat e de compatimit…

Gasesc ca multi luam plasa cautand in acele momente sa rezolvam pozitiv situatia, sa nu raspundem provocarilor, sa facem concesii renuntand totodata la aspiratii proprii, sa ne inhamam si noi la acele munci excesive si nenecesare, sa ne corectam chiar gandirea in sensul dorit de cealalta.

In final, tot se va gasi ceva, un nod in papura, care sa faca toate acele eforturi in zadar. Doar ca sa ne dam seama ca cealalta “nu stie ce vrea”. Si cel mai adesea e adevarat, ca o femeie cu pretentii morale greu isi va recunoaste tendintele imorale si sursa reala a motivatiei ei. Nu-i rar ca in final, dupa ce incerci sa-i satisfaci toate poftele si capriciile si-si obtine interesul, iti va arunca un sfidator “s-a saturat de tine” si “o doare undeva” de ce mai ai de spus.

In urma unei asemenea perioade nefaste raman copiii, ce se pot usor manipula la o varsta frageda cu impresia ca tatal e un ticalos, iar mama victima. Un barbat fidel si muncitor, care s-a implicat constant in grija pentru familie, ajunge total debusolat, demotivat si rupt pe dinauntru.

Orice om rational isi gaseste motivatia in fructificarea pe termen lung a rezultatelor muncii sale. Daca s-a implicat asa cum i s-a cerut, iar apoi acele episoade de implicare i-au fost ilogic negate, n-o sa se mai implice altadata. Daca i se reproseaza ca “nu face nimic”, cu toate ca participa cot la cot cu celalalt la toate, sau la lucruri complementare, dar de egala importanta, nu va mai pune pe viitor nici o baza in acuzatiile false si denigratoare ale sotiei.

Plus ca atunci cand reprosurile i se aduc nu constructiv si intre patru ochi, ci de fata cu altii (copii sau alte persoane), e foarte posibil ca nu scopul declarat e cel urmarit, ci blamarea si stirbirea reputatiei sale.

Cantatul in struna

In viata conjugala traiesti prea mult timp cu acelasi individ si ajungi sa-i cunosti toate calitatile, dar mai ales defectele. Primele ajung sa se estompeze iar importanta lor se pierde din cauza rutinei. Iar cele din urma deranjeaza si ajung cauza certurilor si despartirilor. Pe cine nu cunosti suficient de bine, iti inchipui mai degraba ca-i perfect. In viata in doi ajungi sa-ti dezvalui inevitabil esenta, in timp ce in afara se proiecteaza doar “imaginea de sine”.

Pe acest fundal apar “prietenele“, cele de la care ai nevoie sa ti se reaminteasca periodic cat esti de virtuoasa, frumoasa, desteapta si teribila. Cu alte cuvinte, ai nevoie sa ti se laude imaginea, cand cel de langa nu iti mai admira suficient esenta.

Pe o “prietena” n-o costa nimic sa te laude si sa-ti gaseasca numai admirative. Nu traieste cu tine, daca-ti cunoaste imaginea aceasta e cel mai adesea pozitiva, nu exista vreo dependenta financiara, nu are de ce sa se frustreze ca n-ai facut ceva pentru ea ce-ar fi trebuit sa faci, altceva decat de a-i asculta la randu-ti doleantele, a-i intoarce complimentele cu pompa si-a o face sa se simta si ea la fel de teribil.

Plus ca la prietene poti sa te plangi in voie de barbat, ele te vor “intelege”. Si-i vor balacari pe ai lor. E ca atunci cand doi traiesc de pe urma vacilor pe care le mulg, iar cand se-ntalnesc pot sa dea in voie vina pe vaci pentru toate relele pamantului, ca vacile nu-s prezente si n-au ce sa zica. Ele dau lapte.

Oricine convietuieste (sau supravietuieste) cu bisericuta prietenelor nevestei, va auzi mai devreme sau mai tarziu remarci de la sotie cu cat de teribila e ea si cat de putin o merita celalalt. La cata atentie i s-ar da daca ar trai cu un altul, la cat de ingrat esti de pe urma a cat a facut ea pentru tine (tu fiind de fapt vaca, cea dinainte, cu laptele).

Bovarista si prietenele sale nu fac nici cea mai mica diferenta intre imaginea fantasmagorica pe care si-o preamaresc in voie una alteia si faptele concrete de orice clipa ale vietii permanente in doi, din care nu ai cum sa izolezi doar ce e bun ignorand cu desavarsire restul.

Ca pedeapsa a naturii dupa eventualul divort, femeia tanara si draguta de altadata devine ea mai apoi “interesul” pentru eventualii pescuitori tineri in ape tulburi. Ca din divort si pensie alimentara apare ea acum ca vaca de muls pentru vreun individ gigolo ocazional, ce stie s-o vrajeasca. Ca in romanul lui Flaubert, cand din banii doctorului au profitat amantii sotiei sale.

Trecute si isterizate de stres, cu vreun copil ramas din urma casniciei, cu mentalitati schizofrenice si flamande de viata, nu multe realizeaza ce prospecte neinteresante reprezinta pentru altii.

Femeia, in nevoie de consolare, e prada cea mai usoara, si ajunge sa ii dai dreptate in tot ce spune, sa-i canti ceva la vioara, sa-i dai bagatela de “romantism” dupa care plange pentru ca sa o ai un timp la pat, fara alte obligatii.

Dupa care o lasi in iluzia aspiratiilor ei de mai mult si faci pasi… E din pacate reteta bine-cunoscuta de orice barbat cu ceva ani de experienta, asa cum femeile la randul lor stiu “secretele” mijloacelor prin care femeile usoare atrag in mrejele lor pe barbati.

Sursa: blog.scrie.ro

 

 

astratex.ro

Un raspuns pentru “Bovarismul femeii moderne”

  1. Stefania says:

    Madame Bovary avea un copil, nu doi. Cat despre presupunerile comportamentale ale bovaristei moderne, as recomanda autorului/autoarei sa recitesca cu atentie cartea. Sau sa o citesca.

Lasa un comentariu