Bazele increderii



mycloset.ro

Cand suntem adulti avem uneori senzatia ca increderea este ceva cu care ne-am nascut. A avea incredere in cineva sau in ceva pare un lucru normal. De asemenea a nu avea incredere in cineva, in ceva sau chiar in noi insine pare la fel de natural. Totusi, cum anume stim in ce sa avem incredere si in ce sa nu avem incredere? De unde porneste totul?

De cand ne nastem avem interactiuni cu cei din jurul nostru si suntem pusi in diverse situatii – unele periculoase, altele placute. In functie de modul in care stimulii din mediu actioneaza asupra noastra si de raspunsul pe care il avem, invatam sa anticipam si vom avea o atitudine fata de un anumit tip de situatie. Consilierul de cuplu Julia Cole da urmatoarea explicatie: „De exemplu, anumite experimente recente cu nou-nascuti au relevat faptul ca acestia nu se vor tari deasupra unei trepte care pare ca este cladita peste un hau. In experiment, bebelusul a fost asezat pe o treapta care parea ca se asaza la cativa metri deasupra unei gropi veritabile. De fapt, un taler de plastic proteja copilul de o potentiala cadere. Pruncii, totusi, nu s-au tarat deasupra talerului: ei s-au oprit cu putin inainte de ceea ce au perceput a fi o prabusire periculoasa. Ei dispun de un instinct innascut care le spune ca este periculos sa continue.[…] Pe masura ce crestem invatam sa facem aprecieri si preziceri corecte despre lumea inconjuratoare, deprindem o abilitate cruciala legata de cine si ce merita increderea noastra.”

Astfel, increderea noastra este formata cu ajutorul experientelor pe care le avem de-a lungul vietii, dar si cu ajutorul unui set de instincte care ne ajuta in supravietuire. Bebelusii din experimentul de mai sus au avut un instinct de conservare care i-a ajutat sa stie sa se fereasca de inaltime. Frica de inaltime, frica de serpi si frica de rechini sunt frici cu care ne nastem. Acest lucru se intampla pentru ca stramosii nostri au avut multe pierderi din cauza acestora si noi am mostenit instinctul de aparare.

Dar daca doar acestea ar fi fricile innascute, atunci ce se intampla cu celelalte frici? Fiecare om are un set de frici personale. Acestea se formeaza in decursul vietii sale in functie de ceea ce a trait, de mediul din care provine omul respectiv si de educatia primita. Daca un om este supraprotejat de catre parinti, atunci va tinde sa aiba multe frici si nu va putea sa le faca fata usor. Daca, dimpotriva, a fost un copil caruia nu i s-au impus limite, atunci va fi uneori mult prea aventurier si va avea senzatia ca nimic nu i se poate intampla si ca poate sa faca orice. Oricare dintre aceste situatii are partile sale bune si mai putin bune.

De exemplu in prima situatie omul nu va avea initiativa unei calatorii la munte in care sa faca alpinism, deci cu siguranta ca nu va putea sa moara pe munte pentru ca nu se va duce niciodata acolo, dar, pe de alta parte, este posibil ca el sa nu cunoasca nici placerea de a face un traseu obisnuit cu prietenii sai, sa nu se bucure niciodata de mirosul si aerul curat dintr-o padure. In cea de-a doua situatie, este posibil ca omul care nu-si simte limitele sa se aventureze intr-o calatorie pana pe cel mai inalt varf muntos fara a fi cu adevarat pregatit, fara a constientiza pericolele, dar pe de alta parte este un om care poate sa iasa din situatiile pericoloase pentru ca isi asuma riscuri, are curaj, chiar daca uneori acesta nu este justificat.

Increderea in anumite persoane, situatii sau contexte este de asemenea influentata de catre cei din jurul nostru. Daca o persoana la care tinem ne spune ca a invata ceva anume ne este de un real folos, atunci vom tinde sa facem acea actiune pentru ca informatia a venit dintr-o sursa credibila pentru noi. Este posibil ca atunci cand se intampla diferit de prezicerea persoanei credibile, sa tindem sa gasim scuze de moment, sa spunem ca s-a intamplat ceva neprevazut, ca este un accident.

 

astratex.ro

Lasa un comentariu