Aspecte ale comunicarii in relatia parinti – adolescenti



 

In orice tip de societate copiii isi considera parintii responsabili de satisfacerea dorintelor si necesitatilor lor, de reusitele sau insuccesele lor.

Relatiile intre parinti si copii se bazeaza pe un mecanism de comunicare deosebit, filtrat social, in care se realizeaza un anumit model, un pattern de conduita. In cadrul acestor relatii parintii incearca, si de multe ori multi dintre ei reusesc, sa asigure socializarea copiilor, sa contribuie la modificarea si perfectionarea stilului de interrelationare dezvoltat in copilarie.

Daca in timpul copilariei parintii sunt cei care initiaza efectiv copilul in stabilirea relatiilor in familie, extinse apoi la grupul de joaca, in timpul adolescentei parintii nu mai reusesc sa supravegheze adolescentul decat cu mare dificultate. In copilarie procurarea de jucarii, alimentatia, curatenia, conversatia reprezinta apanajul exclusiv al adultului.

Parintii vorbesc si transmit enorm copilului in perioada micii copilarii; la randul lor, ei invata efectiv sa vorbeasca, sa participe la un dialog cu copilul lor.

Copiii pun intrebari la care parintii ar trebui sa incerce sa raspunda si sa ofere raspunsuri cat mai adecvate nivelului de dezvoltare psihica a copilului. In adolescenta, tinerii aspira la un alt statut decat cel de „copil”: la randul lor, parintii trebuie sa invete ce si cum sa comunice cu fiul sau fiica lor.

Comunicarea parinte – adolescent

In adolescenta, centrul de greutate al comunicarii se deplaseaza de la nivelul exclusiv al familiei la nivelul grupului de colegi si prieteni.
Adolescentul petrece alaturi de prieteni doua ori mai mult timp decat cu parintii, prietenii fiind totodata si principalii sai confesori, pe cand in relatie cu parintii, adolescentul devine de multe ori participant un la dialog in care comunicarea autentica este minima.

De exemplu, atunci cand parintii il intreaba despre persoanele in a caror companie isi petrece timpul, conversatia arata de multe ori astfel (Rascanu, 2000):

Parintele (mama ori tata): „Unde ai fost?”, „De unde sosesti acum?”
Adolescentul: „Afara”, „De afara”.
Parintele: „Ce mai faceti voi cand va intalniti?”
Adolescentul: „Nimic”.
Parintele: „Ai facut bine ca ai iesit cu prietenii la discoteca?”
Adolescentul: „Nu”.

Dupa cum se observa, adolescentii devin treptat „experti” in a nu transmite nimic, in a vorbi fara a comunica cu parintii.

Reguli generale pentru comunicarea parinte-adolescent

Regulile cele mai simple care se invata si se respecta in familie se reflecta in comportamentul din grup (scoala, prieteni, strada) si reintra in circuitul de comunicare intrafamiliala care sta la baza relatiilor intime (inclusiv sexuale) si de munca – daca au fost initiate prin conversatie si supravegheate de adult.

Reguli de comunicare in relatia parinte – adolescent (adaptat dupa APA, 2002)

Reguli pentru parinti :

  • Respectati intimitatea adolescentului
  • Oferiti nu doar sfaturi ci si exemple de comportament.
  • Incurajati ideile (cautarile) adolescentului.
  • Demonstrati afectiune si suport emotional constat fata de adolescent.
  • Pastrati secretele incredintate. Nu fiti exagerat de posesiv.
  • Incercati sa tratati adolescentul ca pe un tanar adult responsabil.
  • Uitati-va in ochii lui in timpul conversatiei.
  • Vorbiti cu adolescentul despre probleme sexuale si despre moarte.
  • Oferiti adolescentului cadouri si felicitari de ziua lui de nastere.
  • Sprijiniti adolescentul atunci cand nu este prezent (in absenta)
  • Abordati cu adolescentul probleme legate de politica si religie.
  • Considerati-va responsabil pentru comportamentul adolescentului
  • Nu criticati aspru alegerile si prietenii adolescentului.

Reguli pentru adolescenti

  • Respectati intimitatea parintilor
  • Consultati-va cu parintii in problemele personale (intime)
  • Luati in considerare drepturile parintilor
  • Fiti politicosi cu parintii, mai ales cand sunteti in public, in grup
  • Pastrati confidentele, secretele impartasite de parinti
  • Invitati prietenii in casa
  • Nu va criticati parintii in public
  • Priviti-va parintii in ochi in timpul conversatiei
  • Discutati cu parintii despre subiectele intime
  • Oferiti cadouri si felicitari parintilor de ziua lor de nastere
  • Respectati dorintele lor, chiar si atunci cand sunt absenti
  • Discutati cu parintii despre politica si religie
  • Acceptati supravegherea generala (si grija) parintilor
  • Respectati aprecierile si evaluarile parintilor chiar daca sunt demodate

Implicatii ale comunicarii deficitare

Atunci cand copiii sunt respinsi de parinti (reactiile de respingere sunt diferite in relatia tata/fiu, mama/fiica) cresc dramatic sansele ca ei sa evolueze la pubertate si adolescenta inspre delincventa, agresivitate, conduite nevrotice, conduite atipice (forme de schizofrenie) si, simultan, sansele lor de „a vira” spre conduite civilizate, de a fi prietenosi, de a avea capacitati de comportament civilizat, de a fi cooperanti, de a purta de grija altora etc., sunt mult mai reduse.



Un raspuns pentru “Aspecte ale comunicarii in relatia parinti – adolescenti”

  1. Ilinca Cojocaru says:

    Am 14 ani.Nu ma cosider chiar adolescent, dar nu gasesc pe nici un site ceva care sa zica cum se simte un copil atunci cand nu e bagat in seama de parinti.Din cauza lor am inceput sa iau note proaste pentru ca ma gandesc decat la relatia cu ei.Odata nu m-au bagat in seama timp de o saptamana.Mi-au zis doar buna si ce mai faci, atat.Nici la mine in camera nu au intrat.Nici noapte buna nu miau zis, si daca le zic :”de ce nu ma bagati in seama sau asa zic ca exagerez si sa nu mai fiu asa.Cand eu vreau sa fac ceva, ca un hobby spre exeplu (chitara)ei zic nu, da ei vor sa mearga la dans si eu nu vreau da ma pun si pe mine.Nu mai stiu ce sa fac.Acum mereu cand vorbesc cu ei ma enervez din prima si nu mai am chef de nimic.Va rog sa imi raspundeti la email daca puteti.

Lasa un comentariu