Anxietatea

Daca va place ce cititi:


Elefant.ro - Premium

Conform dictionarului, anxietatea este „o stare de neliniste care apare (…) in absenta unor cauze evidente, insotita de fenomene organo-functionale de tipul palpitatiilor, jenei respiratorii, transpiratiei abundente etc.”

Simplu spus, anxietatea este o teama fara obiect, de necunoscut. Nu-i un rau in sine, ba chiar se afla in slujba supravietuirii. Ca emotie din familia fricii, are rolul de a pregati organismul sa intampine primejdii potentiale, insa fara chip. Fara o minima stare de anxietate, am ramane total indolenti si iresponsabili.

Seara, de pilda, ne pune sa fixam desteptatorul sa nu intarziem la program. Ne impinge sa pregatim din timp lucrarea pe care o vom prezenta sefului sau contractul ce-l vom negocia cu clientul.

La intensitate normala, anxietatea este la fel de binevenita ca apa din reteaua de irigatii. Se afla acolo pentru a intampina seceta. Cand intrece masura, apa se revarsa peste diguri; matura totul in cale si distruge ceea ce trebuia protejat. La fel se intampla si cu anxietatea in exces: inunda, sufoca si perturba psihicul. Daca ajunge o stare continua si fara mobil concret, anxietatea inventeaza primejdii care nu exista cu adevarat.

Este necesar sa facem o distinctie ferma intre doua feluri de anxietate:

  • anxietatea ca trasatura de personalitate
  • anxietatea de moment.

Prima face persoana sa se simta anxioasa indiferent de situatie. Daca ajunge o stare continua, viata poate fi incomoda. Cea de-a doua este o reactie naturala la o situatie concreta si periculoasa.

Indicatori nonverbali ai anxietatii

De regula, in negocieri, oamenii isi ascund simptomele anxietatii pentru a nu arata oponentilor ca au pierdut controlul situatiei. Deseori, tocmai incercarile disperate de a ascunde anxietatea fac si mai vizibile adevaratele sentimente. Aproape fara exceptie, anxietatea stimuleaza ritmul cardiac, inrosirea fetei si transpiratia.

Expresia fetei
Invariabil, anxietatea „se vede” pe fetele noastre chiar si cand zambim speriat la nivelul muschilor gurii (zygomatic major) si nu si la cel al ochilor (orbicularis oculi). Zambetul nu este doar expresia fericirii, ci si a anxietatii. Durata redusa a privirilor fugare adresate asistentei si dificultatea sustinerii contactului vizual prelungit pot fi alti indicatori ai anxietatii.

Clipitul des
La nivelul fetei, cei mai expresivi indicatori ai anxietatii sunt asociati cu buzele, gura si gatul. Cand devenim anxiosi, intregul sistem digestiv intra in deruta, pana la stomac si mai departe, dar raman vizibile buzele, gura si gatul. Intre indicatorii familiari, amintim: uscarea gurii, tusea seaca, inghititul in gol, muscarea buzelor, introducerea de obiecte in gura si altele.

Postura trupului si miscarile mainilor
Postura trupului reflecta modul in care oamenii folosesc corpul pentru a ataca, a se apara sau a ramane pasivi. Atitudinea agresiv-defensiva este reflectata de posturi rigide, cu muschii incordati ca o armura. Bratele si palmele tind sa devina arme de atac sau scuturi de aparare.

Atitudinea „de fuga” se reflecta mai ales in miscari. Persoanele increzatoare in fortele proprii se misca mai curand lin si armonios, in timp ce cele anxioase sunt agitate; fac miscari neregulate si chinuite.

Persoanele anxioase tind sa mareasca contactul cu propriul trup. Incrucisarea bratelor si picioarelor, de pilda, ofera auto-contact si sentimente de siguranta, atunci cand partile vitale si genitale sunt mai bine protejate.

Deseori, cand suntem anxiosi avem tendinta de a manipula inutil obiecte; ne jucam cu pixul, inelul, cerceii, cheile sau ne tragem de haine. Atingerea corpului sau manipularea obiectelor mici pare sa ofere putina liniste. In orice caz, felul in care folosim mainile poate fi un indicator al anxietatii.

Gesturile mici ale mainilor sunt tentative de calmare a conflictelor interioare. Atingerea fetei cu palmele, scarpinatul in cap, sprijinirea barbiei, acoperirea gurii si a ochilor sau aranjarea parului sunt chiar gesturi tipice de autolinistire. Pe stadion, multimea fanilor isi pune simultan mainile in cap atunci cand favoritii rateaza o ocazie. Luatul cu „mainile de cap” este un gest colectiv de autoconsolare.

Transpiratia abundenta
Fenomenul transpiratiei tine de termoreglare; senzatia de caldura face glandele sudoripare sa secrete lichidul care, prin evaporare, scade temperatura superficiala. Totodata, transpiratia apare si ca reactie la emotii. Studiile arata ca transpiratia cauzata de emotii se concentreaza pe fata si palme.

Ca si inrosirea fetei sau cresterea ritmului cardiac, transpiratia nu poate fi controlata voluntar. Dimpotriva, orice efort de stopare provoaca amplificarea ei.

Felul in care oamenii reactioneaza la propria respiratie spune ceva despre felul lor de a fi si despre trucurile pe care le folosesc pentru a ascunde adevarul.

Respiratia precipitata
Respiratia normala are loc cam la fiecare cinci secunde, absoarbe in jur de 600 cm cubi de aer si este realizata mai curand de actiunea muschilor abdominali decat de cei ai pieptului. Cand o persoana este anxioasa, ritmul respiratiei creste, la nivelul toracelui. Persoana gafaie superficial, nu inspira profund.

La o primejdie reala, aceasta reactie naturala produce hiperventilatie si pregateste organismul de lupta sau fuga. Hiperventilatie inseamna cam o respiratie la trei secunde. Cand este continua si in afara unui pericol iminent, desi aduce mult aer in plamani, are efect negativ; reduce cantitatea de dioxid de carbon din corp si persoana se simta confuza si ametita.

Persoanele cu respiratie normala, lenta, profunda, cu volum mare de aer in plamani, tind sa fie stabile emotional. in schimb, cele cu hiperventilatie sunt predispuse la anxietate cronica, atacuri de panica si riscuri cardiace.

Prin urmare, starile anxioase pot fi diminuate invatand sa respiram rar si profund. Se pare ca mai curand dispozitia psihica este influentata de respiratie si nu invers (Peter Collet, Cartea gesturilor, Editura Trei, 2005, p. 188) Daca suntem atenti la respiratie, aflam multe despre sentimentele oamenilor.

Indicatori vocali
Vocea si organele vorbirii sunt puternic perturbate de anxietate. Cresterea tensiunii musculare face vocea ascutita ca sunetul unei coarde de vioara prea intinse. Tremorul vocii tradeaza disperare. Persoanele anxioase tind sa vorbeasca mai putin si mai repede. Sunt agitate, vor sa spuna multe si sa termine repede ce au de spus.

Totusi, de regula, fac mai multe pauze decat ar fi normal. Pauzele ca atare sunt indicatori ai anxietatii, mai ales cele presarate cu „aaa…hm…um”. Persoanele cronic anxioase tind sa se balbaie, iar cele balbaite se balbaie si mai tare.

 

Tulburari anxioase cotidiene

Multi dintre noi stiu cate ceva despre fobiile specifice: de intuneric, de caini, albine, paianjeni, serpi, pasari si diverse alte obiecte, situatii sau vietuitore. Cercetarile unor psihologi din Florida arata ca ele apar la 5% din copii si pot provoca anxietate, depresie si comportamente bizare. Programul de recuperare a copiilor cu fobii creat de ei functioneaza intr-o singura sedinta de trei ore. Se bazeaza pe infruntarea temerilor si nicidecum pe evitarea lor, pe fuga de ele.

Fobia specifica

Groaza si panica irationala care cuprinde unele persoane in prezenta sau doar la inchipuirea unor lucruri, situatii si vietati obisnuite poarta numele de fobie specifica. Anxietatea provocata de expunere directa la stimul poate fi severa, pana la atac de panica.

De regula, persoanele cu fobii specifice recunosc faptul ca teama lor este irationala, dar nu si-o pot infrana. Fobia se numeste specifica pentru ca doar anumite vietati, obiecte si situatii o provoaca:

  • fobia de animale: caini, soareci, albine, paianjeni, serpi, pasari…
  • fobia de fenomene naturale: fulger, tunet, foc, apa…
  • fobii situationale: intuneric, avion, lift, poduri, spatii inchise …
  • alte fobii: sange, injectii, anumite obiecte, sunete puternice etc.

Cand este expusa la stimulul specific, persoana manifesta unul sau cateva simptoame de genul: transpiratie, tremuraturi, amortirea degetelor, palpitatii, cresterea pulsului, uscarea gurii, jena respiratorie, senzatia de sufocare, golul in stomac, ameteala, lesinul, frica de moarte sau nebunie iminenta, valuri de caldura sau frisoane.

Grija de a evita stimulul fobic poate deveni patologica, riscand sa afecteze semnificativ comportamentul persoanelor cu pricina. Cand nu mai pot evita situatiile de care se tem, cheama in ajutor alcoolul, calmantele si alte substante anxiolitice. Dependenta si deteriorarea calitatii vietii sunt undeva pe aproape, iar riscul depresiei ramane ridicat.

Atacul de panica

Este o stare de neliniste si spaima intensa, insuportabila, cu durate de cateva zeci de minute. Apare parca din senin, pe un fond de agitatie fara rost, insotita de unele din urmatoarele simptoame: palpitatii si crestere a ritmului cardiac, senzatia de sufocare si nod in gat, transpiratie si valuri de caldura, frisoane, tremuraturi, amorteli ale degetelor, uscarea gurii, dureri in piept, gol in stomac, ameteala, sfarseala, senzatie de lesin, frica de moarte si nebunie iminenta, perceptii distorsionate ale mediului inconjurator si sentimentul ca senzatiile nu apartin propriului corp.

Victima atacului de panica ramane confuza, agitata, incapabila de concentrarea atentiei. Cam 20% din atacurile de panica sunt insotite de lesin (sincopa). Atacul de panica pare a fi rudimentul reactiei de fuga sau lupta a stramosilor din alte vremuri. Organismul se pregateste brutal pentru lupta care nu mai are loc. La primele doua-trei atacuri, diagnosticul este confuz; persoana e suspecta de o boala a inimii si este chemata salvarea.

Teoretic, orice persoana este expusa oricand unui atac de panica. Riscul creste la oboseala psihica si fizica, consum excesiv de alcool si tutun sau emotii puternice. Util de stiut ca, desi induce o cumplita teama de moarte iminenta, nimeni n-a murit inca dintr-un atac de panica. Trece.

Tulburarea de panica

Repetarea atacurilor de panica fara o legatura precisa cu o situatie sau un stimul anume se numeste tulburare de panica. In timpul dintre doua atacuri succesive apare o stare de mare ingrijorare care macina pe dinauntru, in asteptarea atacului urmator. Comportamentul persoanei expuse se modifica semnificativ. Cauta cu obstinatie sa evite singuratatea si locurile aglomerate, facand treptat loc tulburarilor de agorafobie si unor depresii severe.

Agorafobia

Tulburarea anxioasa cu acest nume se manifesta prin teama intensa si irationala de spatii aglomerate, inchise sau deschise, din care iesirea ar fi anevoioasa in cazul unui atac de panica.

Spatii inchise din care iesirea se face greu pot fi liftul, tunelul, autobuzul, trenul, avionul. Spatiile deschise din care nu se poate iesi la aglomeratie pot fi piete, strazi, targuri si magazine in care s-au adunat multi oameni. De frica atacurilor de panica, persoanele incep sa evite sistematic situatiile sociale de viata obisnuita, cum ar fi cumparaturile si transportul in comun. Astfel de situatii si chiar numai gandul la ele pot provoca reactii de anxietate intensa, agitatie si opozitie violenta. Cand este insotita, sigura ca poate primi ajutor de la cineva de incredere, persoana suporta mai usor.

Neglijata, agorafobia se agraveaza rapid, perturband intens rutina zilnica a persoanei afectate si a celor din jurul ei. Adesea, finalul nefericit este depresia severa si chiar suicidul.

 

Sursa: downloadcarti.ro

,

Daca v-a placut acest articol:

Un raspuns pentru “Anxietatea”

  1. Ode says:

    “Respiratia normala are loc cam la fiecare cinci secunde, absoarbe in jur de 600 cm cubi de aer ”
    Aceasta informatie este eronata, ganditi-va in cate min. moare un om intr-o camera de 3/4 si 2 m inaltime?

Lasa un comentariu