Anxietatea copilului determinata de nerabdarea parintelui



mycloset.ro

 

Copiii invata uneori mai greu sa faca anumite actiuni in mod corect. Parintii simt nevoia de multe ori sa ii grabeasca, nu le acorda rabdare si incredere ca vor reusi si ii preseaza sa ajunga mai repede la rezultatul dorit de ei. In cele mai multe cazuri nu este vorba despre o intarziere in dezvoltare sau despre o dorinta scazuta a copilului de a realiza acele performante, ci doar de un proces natural care necesita timp si o abordare linistita, plina de intelegere.

In cartea „Intre parinte si copil”, Haim Ginott spunea: „Copiii mici nu ajung sa-si insuseasca rapid si perfect diverse aptitudini. Le ia mult timp sa-si lege sireturile, sa-si incheie nasturii, sa-si puna haina, sa desurubeze capacul unui borcan ori sa rasuceasca manerul de la usa. Cel mai bun ajutor pe care-l putem oferi copiilor este asteptarea toleranta si un scurt comentariu despre dificultatea sarcinii: <<Nu e usor sa imbraci o haina.>>;<<Capacul borcanului astuia e greu de desfacut.>> Astfel de comentarii ii sunt folositoare copilului fie ca esueaza, fie ca reuseste. Daca reuseste, are satisfactia ca a iesit invingator intr-o treaba dificila. Daca esueaza are consolarea ca parintii stiau de dificultatea sarcinii. In oricare dintre cazuri, copilul resimte simpatie si sprijin, ceea ce conduce la o intimitate sporita intre parinte si copil.

Astfel, daca un parinte accepta ca nu va putea sa-l invete pe copil din prima incercare sa dezvolte noi si noi aptitudini si sa evolueze intr-o anumita directie, atunci cu siguranta ca va avea sanse mai mari de reusita pentru ca acel copil va primi intelegere si incredere din partea parintelui si aceasta este o cheie spre succesul dezvoltarii lui.

Orice copil are nevoie de aceasta liniste pentru a invata si de a accepta greselile. Este normal sa fie criticat constructiv si sa i se spuna cum anume poate sa corecteze ceea ce face gresit, dar este mai important sa fie lasat sa greseasca fara sa fie judecat.

Copiii trebuie sa fie lasati liberi sa experimenteze. Ei au nevoie de anumite experiente in care sa greseasca, in care sa strice, sa o ia pe drumul prost, sa vada cum e sa nu ajunga la rezultatul dorit. Daca parintii sunt ingaduitori atunci copilul va mai incerca si alta data, iar sansele sunt mult mai mari sa reuseasca pentru ca a vazut ce inseamna varianta gresita: „Copiii au nevoie de ocazii de a experimenta, lupta si invata fara sa fie zoriti sau insultati.”

Fiecare copil este unic si nu trebuie incadrat intr-o anumita schema de dezvoltare. Exista desigur anumite directii generale de care trebuie sa se tina cont si anumite achizitii trebuie sa se realizeze intr-o anumita perioada de timp, dar nu este recomandat ca parintele sa aiba anumite nevoi si dorinte de dezvoltare din partea copilului si sa-l preseze sa ajunga acolo: „Este esential ca viata unui copil sa nu se conduca dupa nevoia de eficienta a adultului. Eficienta este dusmanul copilariei. E prea costisitoare in termeni de economie emotionala a copilului. Secatuieste resursele copilului, impiedica dezvoltarea si poate conduce la fragilitate emotionala.”

Astfel ca este important ca parintele sa stie ca face anumite lucruri doar pentru copilul sau si nu pentru imaginea sociala. Sunt multi parinti care se lauda cu ceea ce reuseste sa faca copilul la o anumita varsta. Este mult mai important ca acel copil sa nu fie presat si sa nu fie bombardat cu informatii si cerinte care sa-i fure din aspectele placute ale libertatii copilariei.

Este mai important pentru un copil sa se simta iubit si sa fie in siguranta din punct de vedere emotional decat sa faca o anumita actiune la o varsta mai mica decat majoritatea. De aceea atentia trebuie indreptata asupra nevoilor parintilor, nevoi care pot fi constientizate si cu care pot sa lucreze in alt mod.

 elefant.ro

 

Adaptare dupa „Intre parinte si copil” de Haim Ginott

astratex.ro

Lasa un comentariu