Amenintarile sunt o invitatie la proasta purtare



Parintii isi doresc sa isi creasca copiii in cel mai frumos mod cu putinta. Fiecare parinte, in functie de mediul din care provine si de informatiile pe care le detine, are un anumit tipar dupa care se ghideaza in educatia pe care o da copilului.

Astfel ca, unii copii sunt incurajati, altii sunt certati, altii primesc pedepse, iar altii primesc avertismente, cuvinte urate sau chiar pedeapsa fizica.

Desigur ca multe dintre metodele folosite de catre parinti sunt gresite si duc la o mai dificila stapanire a instinctelor distructive ale copilului sau a micilor obiceiuri pe care si le-a format preluand exemplul din mediul in care traieste.

Exista multi copii care vad alti copii reusind sa obtina anumite avantaje daca plang sau daca tipa de exemplu, asa ca vor urma acest fel de manifestare pentru a incerca sa ajunga la rezultatul deja vizualizat.

In incercarea lor de a inlatura comportamentul urat al copilului, multi parinti recurg la amenintare. Ei ii spun copilului sa nu mai faca acel lucru niciodata, dar, in ciuda amenintarii, copilul face exact lucrul care i-a fost interzis. Ce ii determina pe copii sa faca acest lucru? Ei nu percep negatia din ceea ce li se transmite, asa ca parintii par a le spune sa faca intocmai ceea ce este interzis.

In cartea „Intre parinte si copil”, Haim Ginott spunea: „ Amenintarile sunt, pentru copii, invitatii de a repeta o fapta nepermisa. Cand ii spunem unui copil: <<Daca o sa mai faci asta o data…>>, el nu aude cuvintele <<daca o sa …>>. Aude numai <<faci asta o data>>. Cateodata le interpreteaza cam asa: mami se asteapta de la mine sa mai fac asta o data, altfel va fi dezamagita. Asemenea avertismente – oricat de juste li se par adultilor – sunt mai rau decat inutile. Ele asigura repetarea unei fapte dezagreabile.”

Mai exista un motiv foarte important pentru care copiii reactioneaza la o amenintare exact invers decat s-ar astepta un adult: pentru ei este o modalitate de a le arata celorlalti ca nu se tem si sfideaza.

Ei sunt intr-un fel provocati de ceea ce li se interzice: „Un avertisment reprezinta o provocare pentru autonomia copilului. Daca acesta are un dram de autorespect, trebuie sa greseasca din nou, ca sa-si demonstreze siesi si sa le arate celorlati ca nu-i e frica sa raspunda la o sfidare.”

De aceea parintii care de obicei spun <<Daca mai arunci inca o data cu acea minge vei fi pedepsit inca doua saptamani>>, vor ajunge chiar sa-l pedepseasca pe copil, pentru ca acesta va arunca in momentul urmator cu mingea. El va face acest lucru tocmai pentru a demonstra ca nu este fricos, ca poate sa faca fata la ceea ce urmeaza si ca va face asa cum isi doreste.

Indiferent de forma pe care o alege parintele pentru a educa un copil, este bine ca aceasta sa fie documentata, sa fie apropiata de o forma de intelegere usoara pentru copil, si, mai ales, potrivita pentru copilul in cauza, pentru ca fiecare este diferit si fiecare are nevoie de un anumit tip de atentie specific.

 

Adaptare dupa „Intre parinte si copil” de Haim Ginott

Lasa un comentariu