Adolescenta si criza de identitate

Daca va place ce cititi:

 

In cautarea unei noi identitati

A avea o identitate inseamna a fi cineva, a ocupa o anumita pozitie intr-un context social dat,  a dispune de un anumit statut.
Practic, identitatea unei persoane reprezinta un raspuns explicit sau implicit la intrebarea: Cine sunt eu?

Transformarile care se produc in intreaga structura a personalitatii adolescentului au implicatii deosebit de importante: maturizarea fiziologica, dezvoltarea capacitatii de cunoastere, aparitia de noi dorinte si sentimente dau adolescentului impresia ca este o persoana cu totul noua, diferita de copilul care era pana de curand.

Abandonarea vechii identitati creeaza uneori sentimentul de vid, lipsa de repere si dezorientare. Pentru a se echilibra si a se redescoperi pe sine insusi el cauta noi identificari, noi modele de personalitate la care sa se raporteze. (Nota Echipei: ca sa se redescopere, inseamna ca el s-a descoperit la un moment dat, dar si-a pierdut sinele. Trecand de la etapa de copil la etapa de adolescent este pus in situatia de a se cunoaste mai bine pe el insusi, sa-si construiasca, cizeleasca si sa-si descopere noua identitate. Reperele exterioare sunt bune, atata timp cat adolescentul nu incearca sa fie ceea ce nu este si nu poate (nativ) sa devina; sa se forteze sa fie conform unui model caruia lui i se pare interesant social sau datorita unor trasaturi caruia lui ii lipsesc, sau conform unui model ce reprezinta omul pragmatic si avid de bani pentru ca vede in el omul puternic care isi poate satisface orice dorinta. In acea clipa, putem spune ca adolesentul nu se va mai descoperi niciodata pe el insusi, fiind acaparat si modelat de ceea ce a vazut in jur. El poate sa observe la cei din jur trasaturi pe care doreste sa le dezvolte in el insusi, dar actiunea e bine sa o faca in felul lui propriu. Crearea identitatii provine din interior, cu ajutorul informatiilor exterioare.)

Astfel, adolescentul devine treptat constient nu doar de ceea ce este, ci si de ceea ce poate deveni.

Eroul si dezvoltarea personalitatii

Inca din primii ani de viata copilul devine capabil sa invinga – cel putin in plan imaginar, in gand, cu anticipatie -, obstacole reale sau imaginare cu care se confrunta. In imaginatia copilului se desprinde si se impune un personaj care aduce solutii pentru toate „marile” lui necazuri. Acest personaj in care se transpune copilul si cu ajutorul caruia el „cucereste“ anticipativ lumea este eroul.

La inceput eroul este un om concret: unul dintre parinti, un frate, pentru ca mai tarziu printre acestia sa fie inclus si „eu cand am sa fiu mare”. (Nota Echipei: se discuta din punct de vedere statistic; cu toate ca acest fenomen este frecvent, nu toti copiii vad eroi in jur si nu toti copiii sunt absorbiti de schema clasica taticul meu e cel mai tare).

Pe masura inaintarii in varsta, a dezvoltarii imaginatiei, varietatea personajelor carora li se ofera calitatea de a fi erou creste la randul sau. Constituirea eroului raspunde unei profunde cerinte interioare: marcheaza inceputul dedublarii individului: eroul este el insusi, dar un alt Eu investit cu calitati si forte nebanuite. Conversatia cu eroul este de fapt o conversatie mascata cu sine.

Dedublarea in erou semnifica astfel inceputul gandirii despre sine si in cele din urma al constiintei de sine. Odata cu trecerea anilor, insusirile eroului se modifica treptat dobandind trasaturi de ordin superior, care afirma tot mai mult influenta aspiratiilor: setea de cunoastere, nevoia de a construi, de a crea noi valori spirituale si materiale.

Datorita dezvoltarii constiintei de sine eroul inceteaza de a mai fi un alter ego, un alt-eu, un partener pentru conversatia mascata cu sine insusi. El devine un model, incepem sa avem de-a face cu alt om, cu care individul in crestere nu se identifica total. In acest caz, conversatia individului cu sine insusi nu inceteaza, ci se amplifica, devenind totodata mai directa. Ea are ca rezultat cresterea constiintei de sine in care intensificarea sentimentului propriilor forte se imbina cu cunoasterea mai larga a lumii si a vietii.

Rolul modelelor

Primele modele de identificare a adolescentilor raman tot parintii, insa in alegerea de modele si faurirea de idealuri exercita o puternica influenta eroii literaturii beletristice, ca si biografiile oamenilor de seama. Datorita unor limite inerente ale acestei varste, modelele nu se reflecta de la sine si pozitiv in obiective ale identificarii: intervin slaba capacitate de apreciere obiectiva a personalitatii si lipsa de experienta sociala. Datorita subaprecierii acestor limite, exista adolescenti la care „noile identitati” nu numai ca nu le depasesc valoric pe cele anterioare, dar cuprind numeroase componente negative.

Morala binelui si formarea idealului de viata la varsta adolescentei

Adolescentul este atras de ideal (Nota Echipei: in prezent, lipsa valorilor ne arata consecintele: copii, tineri lipsiti de respect, de loialitate, in care atacul la adresa unui om considerat de ei slab a devenit o realitate nefericita, in care prietenia isi are un rol secundar, primand interesul. Binele, moralitatea, idealul nu mai reprezinta decat pe alocuri o realitate, in cazul fericit al acelor copii cu parinti care, intr-o lume condusa de material, nu au uitat de principiile, de valorile pe care au gasit de cuviinta sa le cultive mai departe) de modele inalte de personalitate.

Admira cu inflacarare persoanele luate ca model (idoli ai muzicii, filmului) fiind in cautarea propriei identitati. Tendinta de afirmare a Eu-lui care incepe odata cu pubertatea, impulsioneaza elanul spre bine a adolescentilor: „…a actiona bine inseamna pentru ei o ocazia de a se afirma, de a creste in proprii sai ochi. Aceasta morala a Eu-lui este intotdeauna o morala ce se bazeaza pe dragostea fata de bine” (Maurice Debesse, Etapele educatiei, 1981 p.94).

Valorile morale sunt personificate in modele umane cu care tinerii se straduiesc sa semene. Aceste valori nu se reduc la principii: fundamentul vietii lor morale nu mai este regula sau datoria, ci exigenta. Tinerii privesc cu oroare mediocritatea si compromisul (Nota Echipei: e bine sa ne pastram optimismul).

O morala personala devine posibila atunci cand apare si o anumita imoralitate sub impulsul instinctelor si a conditiilor favorabile de mediu.

In general, autoperceptia si compararea cu modelul se soldeaza cu fenomenul negativ al neacceptarii, al autorespingerii. Reducerea disonantei, compensarea, se realizeaza prin plasarea in viitor a unei imagini de sine mai bogata.

Asteptarea ca viitorul sa furnizeze imaginea de sine acceptabila, investita cu capacitatea de a exprima in modul autentic sinele, este unul dintre principalele semne caracteristice ale varstei tinere. La aceasta varsta, individul, constient ca nu a facut dovada tuturor posibilitatilor sale, plaseaza actualizarea acestora sub semnul viitorului concretizate atat in conceptii, cat si in comportament.

Experienta sociala redusa a adolescentilor poate conduce la identificari cu modele neadecvate (fie ca este vorba de trasaturi, fie sunt preluate global, necritic modelele cu insusirile, dar si cu defectele lor), sau poate conduce la faurirea de idealuri inaccesibile (peste posibilitatile reale ale fiecarui adolescent) si chiar identificarea cu false idealuri (incarcate cu valori scazute, non-valori, sau insusiri necorespunzatoare cerintelor societatii date in care traieste adolescentul).

Identitatea este „dimeniunea centrala a conceptului despre sine a individului, reprezentand pozitia sa generalizata in societate, derivand din apartenenta sa la grupuri si categorii sociale, din statutele si rolurile sale” (P.Popescu-Neveanu, 1978, p.319).

Grupul, prin cerintele pe care le formuleaza, il ajuta pe adolescent sa isi constientizeze calitatile si, mai mult decat atat, sa le demonstreze in activitatile comune. Astfel, el incepe sa se defineasca in termenii trasaturilor pe care le manifesta in relatiile cu persoanele din jur si sa incorporeze statutul de membru al grupului social in autodescrierile sale.

,

Daca v-a placut acest articol:

Un raspuns pentru “Adolescenta si criza de identitate”

  1. Laura Hostina says:

    Un articol cuprinzator si foarte interesant,care mi-a raspuns la mai multe intrebari.

Lasa un comentariu