Adjectivele pot face rau copiilor



Parintilor le este mult mai simplu sa foloseasca cuvinte jignitoare atunci cand un copil nu se incadreaza in asteptarile acestora despre ceea ce trebuia facut sau indeplinit. Pentru multi dintre parinti este mai usor sa accentueze si sa verbalizeze un defect decat o calitate.

Aceasta este o realitate pentru foarte multi copii in momentul de fata. Ei nu aud multe laude, ci mai degraba multe critici si multe adjective negative.

Folosirea adjectivelor negative poate aduce mult rau in viata unui copil. Un copil este influentat de catre parinte prin ceea ce acesta spune sau manifesta in relatie cu el.

De aceea daca un parinte va spune ceva negativ, acesta va tinde sa il creada si sa il adopte ca si cum ar face parte din el in mod indispensabil. Foarte tarziu isi poate da seama ca aceasta nu este o caracteristica automata a constructiei sale.

In cartea „Intre parinte si copil”, Haim Ginott spunea: „Cand unui copil i se spune ca e <<impiedicat>>, e posibil ca la inceput sa replice: <<Nu, nu sunt impiedicat!>>, insa adesea el isi crede parintii si incepe sa se socoteasca un impiedicat. Daca se intampla intr-adevar sa se impiedice si sa cada, poate sa-si spuna lui insusi: << Doamne, ce impiedicat esti!>>. De acum inainte e posibil sa se fereasca de situatiile care pretind agilitate, fiind convins ca e prea <<impiedicat>> ca sa reuseasca.”

Este recomandat ca nici parintii si nici profesorii sa nu jigneasca copiii spunandu-le „prosti” pentru ca acestia vor avea rezultate din ce in ce mai slabe.

Ei se vor considera asa, chiar daca in realitate au fost in acel moment neatenti sau lenesi sau aveau alte ganduri care i-au impiedicat sa rezolve o problema, sa ajunga la un rezultat sau sa-si faca o tema corespunzator: „Daca parintii sau profesorii ii spun in mod repetat unui copil ca e prost, el ajunge sa o creada. Incepe sa se considere astfel in sinea lui. Dupa care renunta la efortul intelectual avand impresia ca scapa de ridicol daca evita lupta si competitia. Siguranta inseamna pentru el sa nu incerce. Motto-ul sau in viata devine: <<Daca nu incerc, nu pot sa esuez!>>”

Nu intotdeauna parintii constientizeaza efectul pe care il are orice cuvant rostit de ei. De multe ori parintii spun lucruri fara a sti impactul. De exemplu, ei pot sa spuna ca „De cand s-a nascut ne-a facut doar necazuri si asta face in continuare.”

Pentru parinte in acel punct nu inseamna mai mult decat o descarcare de moment, o impartasire cu un vecin sau cu un alt parinte pe terenul de joaca al copilului, dar daca acesta aude se va simti responsabil pentru ceea ce ii provoaca mamei sale si atunci va incepe sa se comporte in consecinta.

Daca parintii ar pune accentul pe lucrurile pozitive din relatia cu copiii lor si din ceea ce observa ca ei sunt sau pot sa devina, atunci copiii ar avea de castigat si s-ar dezvolta conform modelului pozitiv pe care l-au auzit. In momentul in care primesc confirmare pentru ceva ce sunt, pentru calitatile pe care le au, copiii cresc armonios in conformitate cu ceea ce au inteles ca pot fi.

Adaptare dupa „Intre parinte si copil” de Haim Ginott

Lasa un comentariu