Abuzul fizic intre soti



answear.ro

Abuzul fizic in cadrul casnicieiMulte conflicte se transmit din generatie in generatie: din familia de origine, din familia bunicilor si chiar de mai departe de atat. Cu o generatie sau doua in urma cei mai multi parinti isi biciuiau copiii. Daca bunicul tau iti batea tatal, nu este surprinzator ca si tu esti batut.

Daca mama ta a fost invidioasa si furioasa pe sora ei mai mare pentru ca era inteligenta si perfecta in orice facea, nu este deloc surprinzator ca este critica cu tine, daca esti fiica ei mai mare. Daca se considera ca fratele mai mic al tatalui tau avea probleme emotionale, el ar putea sa vegheze atent dupa probleme la mezinul sau… si sa le gaseasca. Cunoaste-ti trecutul familial pentru a te cunoaste pe tine insuti si pentru a intelege reactiile celorlalti cu privire la tine.

 

Ce fel de trecut familial conduce la abuz?

Femeile maltratate tind sa fie mai putin educate, sunt tinere si cu o stima de sine scazuta, provenite dintr-o familie abuziva, sunt pasiv-dependente, cu o nevoie de aprobare si afectiune. Daca femeile sunt violente cu sotii lor, acestia tind sa aiba un istoric plin de acte violente si impotriva altora. Barbatii violenti simt deseori nevoia de a-si domina partenera si sunt de obicei someri, au renuntat la liceu, sunt platiti prost, provin dintr-o familie violenta sau abuziva fizic, au intre 18-30 de ani, si consuma ocazional droguri.

Nu lasati ca aceste specificatii sa va induca in eroare. Agresorii apartin oricarui palier economic si educational. Cei mai multi barbati isi lovesc sotiile doar ocazional si simt ceva remuscari; cativa sunt excesiv de gelosi si unei game infricosatoare de barbati pare sa-i faca placere sa fie violenta.

 

Convingerea comuna ca agresorii (de copii) au fost si ei abuzati cand erau mici poate fi in general adevarata pentru barbati, dar nu si pentru femei. In realitate, abuzul fizic poate insemna pentru femei si barbati lucruri diferite. In cazul unei casnicii sau la intalniri, pasii de inceput care duc catre abuzul sever pot implica agresiunea psihologica: tipetele, injuraturile, amenintarile, scuipatul, fluturarea pumnului, jignirile, impingerile, palmuirea sau stransorile de brat.

Exista cateva dovezi ca la inceputul relatiei, femeile fac aceste lucruri la fel de des ca barbatii, poate mai mult decat ei, dar in cele din urma barbatii cauzeaza mai multe prejudicii fizice decat femeile. Este o mare diferenta intre palma unei femei si pumnul greu al unui barbat care loveste fata si fractureaza maxilarul.

 dEpurtat.ro

Palmuirea exprima sentimente ranite; lovitura reflecta furia bruta, distructiva si intimidanta. Ar fi intelept ca niciodata sa nu se inceapa acest ciclu al abuzului; incercati sa evitati agresiunea psihologica, jigning si tipand. Dovezile arata clar ca o data ce agresiunea fizica de intensitate usoara a inceput prin impingeri si palmuiri, escaladeaza frecvent in lupte cu pumnul, trantirea de perete si, poate, folosirea cutitelor. Agresiunea psihologica sau verbala utilizata de una din parti trebuie sa fie considerata un semnal prematur pentru posibilitatea aparitiei abuzului fizic in viitorul apropiat. Tratati cu foarte multa seriozitate atacurile verbale si furia.

 

Pasi care duc la manifestarea furiei

5 pasi (alegeri!) ne duc de la o frustrare initiala la o furie intensa in care simtim ca este justificat sa ne exprimam furia primitiva:

1) Decidem ca suntem deranjati de eveniment,
2) Decidem ca este o problema grava sau o insulta personala;
3) Decidem ca cealalta persoana este ofensiva si rea;
4) Decidem ca ni s-a facut o mare nedreptate si autorul trebuie pedepsit – trebuie sa ne razbunam, si
5) Decidem sa ne razbunam intr-un mod distructiv, primitiv.

Blocand aceste decizii si gandind asupra situatiei in mod diferit, putem invata sa evitam exteriorizarea furiei.

 

Abuzul fizic urmeaza un tipar

In primul rand, exista conflictul si starea de agitatie. Probabil, sotul nu suporta ca sotia cheltuie banii pe haine sau el este gelos pe colegii ei de serviciu. Sotia nu suporta ca sotul bea alcool cu baietii sau cererile lui constante de sex. In al doilea rand, exista conflictul verbal care escaladeaza in abuz fizic. Barbatul violent foloseste frica si agresiunea ca mijloace de control (Jacobson et al, 1994). Atunci cand barbatul este violent, femeia nu prea poate face nimic ca sa-l opreasca.

De fapt, femeile care se afla intr-o relatie violenta sunt la fel de razboinice si pline de dispret ca sotii lor, dar violenta lor tinde sa fie raspunsul la agresiunea barbatului. Cu toate acestea, mai mult de jumatate din femeile abuzate se invinovatesc pentru ca „au inceput-o” [violenta]. In alt treilea rand, cateva ore mai tarziu, persoana agresoare se simte vinovata, isi cere scuze si promite ca acel lucru nu se va mai intampla si „se impaca”. Uneori, cuplul – sau unul dintre ei – va dori sex ca semn ca cearta s-a incheiat. Sexul este grozav si ei presupun (spera) ca abuzul nu se va repeta, dar aproape mereu, in cateva zile, ciclul se reia si tensiunea incepe sa se reinstaleze.

Multe dintre abuzuri sunt tinute secret, nu doar in cadrul casatoriei, ci chiar si cel care se petrece intre frati. In intimitatea casei noastre si chiar fara cunostinta parintilor nostri, frati si surori se maltrateaza emotional, fizic si sexual (Wiehe, 1990).

 

Dinamica abuzului dintre soti 

De ce sotia isi agreseaza sotul? Multi autori presupun ca o cauza o reprezinta sovinismul masculin – convingerea masculina ca barbatul este superior si ar trebui sa fie seful, in timp ce femeile ar trebui sa se supuna („sa onoreze si sa se supuna”), sa faca menajul si sa nu refuze niciodata sexul. Un agresor masculin este descris ca plin de ura si suspicios si simte presiunea de „a fi barbat”. Suna fezabil, dar noi cercetari sugereaza ca fatada sovinista pur si simplu ascunde sentimente mult mai puternice de frica in privinta puterii masculine, vulnerabilitatii si dependentei.

Alta cercetare a descoperit ca barbatii abuzivi sunt dependenti si au o stima de sine scazuta (Murphy, Meyer & O’Leary, 1994). Multi dintre acesti barbati violenti se pare ca au nevoie disperata de „femeia lor”, care, in realitate, este deseori mai capabila, mai desteapta decat ei si care are grija de dorintele lor.

In anumite momente, aceste relatii sunt minunate. Sotul este uneori destul de atent si afectuos. Deseori, amandoi gasesc in relatie acceptarea pe care nu au cunoscut-o inainte. Apoi, periodic, un mic act de independenta din partea sotiei sau scurta ei interactiune cu un alt barbat (perceput ca destinat sa-l raneasca) declanseaza o cearta violenta.

Barbatul abuziv devine dispretuitor, umileste femeia in efortul de a-si exercita controlul emotional-fizic si de a-si redobandi stima de sine. Desigur, aspecte instabile ale multor agresori sunt foarte bine ascunse sub aroganta acestora.

Similar, femeile agresate sunt considerate niste partenere pasive, slabe, tematoare, lase, fara valoare. Desigur, unele dintr ele sunt asa, dar descoperiri recente (Cordova, Jacobson, Gottman, Rushe, & Cox, 1993) sugereaza ca multe sotii maltratate, in timpul unei dispute, sunt sincere, curajoase, temperamentale, au aceeasi intensitate a furiei ca ei si sunt chiar violente, dar coplesite de violenta sotilor. Ele nu se retrag, nu diminueaza intensitatea conflictului; ele raspund agresiv verbal prin comentarii ofensive. De obicei, femeile au crescut fara mama.

 

Agresorul masculin a crescut deseori intr-un mediu violent, in care a fost uneori abuzat (30%) sau si-a vazut mama agresata. Deci, avem deseori o situatie in care doua persoane nesigure pe ele, dar dure, furioase si impulsive sunt constranse emotional sa treaca iar si iar prin ritualul maltratarii (Dutton, 1995).

Exista multe teorii in privinta violentei masculine: dezechilibru hormonal sau chimic, leziuni ale creierului, interpretare eronata a comportamentului celuilalt, lipsa abilitatilor de autocontrol, traume in copilarie, anomalii genetice sau psihologice. De asemenea, in spatele brutalitatii agresorului, terapeutul cauta insecuritatea psihologica, indoielile de sine, frica de a nu fi „masculin”, frica de abandon, mania, resentimentele din viata si probabil, o tulburare mintala.

De ce apare abuzul sotului? Stim si mai putine despre abuzul acestuia. Unele femei au probabil aceleasi temeri, nevoi si slabiciuni ca si sotul agresor si se afla intr-o situatie in care isi pot abuza fizic partenerul. Cei mai multi psihologi presupun ca femeile sunt mult mai putin agresoare decat barbatii, dar datele nu sunt foarte clare asupra acestui aspect. Se stie ca femeile sunt victime ale violentei de 11 ori mai mult decat barbatii (Ingrassia & Beck, 1994).

Insa, barbatii ezita sa se eticheteze ca niste „soti agresori”. Abuzul intre soti apare in toate clasele sociale, in cazul femeilor independente cat si dependente. Societatea si strainii, chiar si politia, intervin rareori in violenta domestica, dar societatea plateste factura la spitalul de urgenta.

Abuzul nu ar trebui sa se intample, insa nu exista nici un tratament sigur, probabil ca nici nu avem un tratament eficient pentru el. Aproape jumatate dintre agresori nu vor primi tratament si jumatate din cei care primesc, renunta la el. In cele mai multe cazuri, este intelept sa raportam abuzul politiei.

Pentru persoana din afara, intrebarea este: “De ce stau impreuna? De ce nu-l paraseste?”

Exista o dinamica complexa si variata care tine impreuna un cuplu abuziv. Cu siguranta, este foarte probabil sa existe legaturi emotionale, temeri, rusine, vinovatie, copii de care sa aiba grija, probleme financiare si speranta ca lucrurile vor merge mai bine. Multe femei agresate sunt izolate si se simt incapabile sa mai gaseasca dragostea.

Unele femei presupun ca abuzul este o parte din ceea ce trebuie sa intampine in viata ca femeie; este o parte a vietii la care se asteapta. Si mai putine femei chiar cred ca este normal ca un adevarat „barbat” macho, incitant, emotional sa faca lucruri violente. Mai tarziu, unii barbati violenti simt remuscari si devin chiar niste seducatori fermecatori. Alte femei cred ca ele sunt responsabile pentru tulburarea lor mentala si/sau se tem ca le vor omori sau ca ei se vor sinucide. Ele pot sa creada ca merita abuzul.

 

Multe femei cred ca vor fi batute sau omorate daca raporteaza atacul. Femeile abuzate devin deseori terorizate si epuizate, simtindu-se complet neajutorate. Walker (1979, 1993) spune ca neputinta invatata (in cadrul unui ciclu de violenta si impacare) tine femeile langa agresori. Celani (1994) sugereaza ca atat agresorul („Ea nu ma poate parasi) cat si victima („Il iubesc”) au tulburari de personalitate, deseori cu originea intr-o copilarie traumatizanta.

 

Fragmente traduse si adaptate din Psychological Self-Help – Clayton Tuckker-Ladd

dyfashion.ro

Lasa un comentariu