Abstinenta, dusmanul placerii?



answear.ro

„Nu pot”, este decizia de a-mi exercita puterea prin neajutorare.
Astfel evit sa spun clar: „Nu vreau”.

 

Abstinenta, dusmanul placerii?Pentru foarte multi oameni bauturile alcoolice sunt identificate cu placerile de zi cu zi. Vinul alb sec langa o fripturica la gratar, vinul rosu savuros langa o friptura de mistret, cognacul de langa ceasca de cafea, paharul de bere la meciul de seara sunt amintiri placute care chinuie un dependent de alcool multa vreme dupa inceperea abstinentei.

Dependenta propriu-zisa se opune intotdeauna placerii, deoarece ea prejudiciaza capacitatea de a savura – in acest caz, bautura.

Pentru ca fiecare om trebuie sa decida ce doreste sa experimenteze, s-au identificat in acest scop cateva reguli de baza in “mica scoala a placerii” (Ralf Schneider, 1999):

  • Savoarea are nevoie de timp

Aceasta regula este valabila atat in ceea ce priveste preparatele culinare, cat si atunci cand vorbim despre tandrete, afectiune, de relatia intima sau pentru a putea vedea frumusetea in ceea ce ne inconjoara. Timpul necesar pentru aceasta trebuie sa ti-l iei singur, nu astepta sa ti-l ofere cineva pentru ca acest lucru nu se va intampla.

  • Savoarea trebuie ingaduita

Tendinta de a da pe gat o bautura sau de a o bea cu inghitituri mici la un interval de timp, provine din interiorul nostru. Similar, graba de a trece mai repede la actul sexual sarind peste preludiu prejudiciaza savoarea intregului act. Fie ca aceasta tendinta a fost transmisa prin educatie sau cauzata de un temperament propriu si personal, ea poate fi atenuata.

Daca decizi sa te bucuri de cate un lucru pe rand, aceasta nu reprezinta o prostie pe motiv ca astfel pierzi timpul.

  • Savoarea este o chestiune de gust

Fiecare trebuie sa afle ce ii place, cum ii place, fara sa faca compromisuri in sensul acceptarii unui “gust” doar pentru ca este agreat de cei multi.

  • Mai putin inseamna mai mult

Este o regula bine cunoscuta faptul ca excesul reduce efectul. Daca iti procuri mai mult din ceea ce iti face placere, aceasta nu va spori, ci va scadea in intensitate pana la anularea ei. Tocmai de aceea, se considera ca cel care stie sa isi pastreze limitele este cel care a reusit sa domine placerea, nu sa se lase dominat de ea.dEpurtat.ro

  • Savoarea nu este iesita din comun

De obicei, ne ingaduim astfel de “savori” atunci cand avem ocaziile necesare cu care sa le asociem: un eveniment deosebit, se strang rudele intr-o zi de sarbatoare sau ceva iesit din comun.

Insa, in situatiile cotidiene, putem savura mirosului unei cafele la micul dejun dupa un dus fierbinte dimineata s.a.m.d. Astfel, capacitatea de a savura poate deveni o atitudine de o viata. Capacitatea de a savura se cladeste exersand ori de cate ori avem ocazia tinand cont ca pripa si graba in a obtine placerea, conduc in realitate la neobtinerea ei.

 

In acest context, savoarea vietii s-ar pierde sub influenta alcoolului sau a medicamentelor. Alcoolul influenteaza viata unei persoane prin impactul asupra dispozitiei sale, asupra comportamentului si confortului sau psihic. Decizia de a trece la abstinenta – de a pierde drogul – poate fi comparata cu pierderea unei persoane dragi.

Psihologul Ralf Schneider precizeaza ca “reactia sentimentala la o pierdere se numeste doliu. Majoritatea oamenilor nu agreeaza acest sentiment, dar doliul ajuta ca pierderea sa fie prelucrata mental si sa devina mai suportabila. Doliul este necesar pentru a te elibera de trecut si a te putea dezvolta in continuare”.

Recuperarea din dependenta de alcool presupune urmarea unor etape asemanatoare celor intalnite in prelucrarea doliului (vezi articolul Etapele perioadei de doliu):

  • acceptarea realitatii de a fi pierdut ceva
  • durerea provocata de doliu
  • readaptarea la realitatea obisnuita din care insa lipseste ceea ce am pierdut si
  • ultima etapa, in care se urmareste echilibrarea persoanei prin relatii constructive si stabilirea unor obiective mici ce pot fi realizate, oferind o sansa si un nou sens vietii sale.

 

Abstinenta solicita recunoasterea despartirii de alcool ca fiind definitiva si irevocabila. Aceasta pierdere este suportata atunci cand persoana recunoaste consecintele neplacute aduse de alcool in viata sa.

Tipuri de pierdere: pierderea interesului, pierderea respectului de sine, a memoriei, a luciditatii, a locului de munca, a prietenilor, partenerului de casnicie sau chiar a intregii familii.

Capcana alcoolului: “Alcoolul te ajuta sa treci peste pierderile pe care tot el le provoca. Reactia de doliu provocata de pierderea respectiva declansa dorinta de bautura” (Ralf Schneider). In cadrul terapeutic individul trebuie sa-si inteleaga sentimentele care insotesc aspectele mai putin placute ale vietii si faptul ca trebuie sa le suporte treaz.

Sintagma “paharul este prietenul meu cel mai bun” se observa cel mai bine in situatia in care alcoolicul se vede nevoit sa se desparta de alcool. Situatia aceasta de conflict intern ascunde in sine potentialul recidivei.

La inceputul dezobisnuirii, dependentul oscileaza intre tristete si stari depresive, fapt care trezeste in el dorinta de a le inabusi prin distragerea atentiei de la ele. Chiar si persoanele din jur il sfatuiesc sa nu bage in seama aceste reactii adverse. Reactiile adverse apar sub forma furiei, fricii, vinovatiei, neputintei, singuratatii – ele fiind considerate semne potrivit carora cel in cauza doreste intr-adevar sa devina abstinent, ca accepta sa lupte impotriva acestor resentimente.

Totusi, acest fapt nu trebuie sa induca in eroare familia daca observa ca dependentul incepe sa se comporte ca si cum “abstinenta nu este o problema pentru el”. Lipsa de probleme arata faptul ca urmarile abstinentei nu au fost apreciate realist si deci, nici acceptate. In schimb, confruntarea deschisa a simptomelor, precum visele sau amintirile petrecute impreuna cu drogul respectiv fac parte din reactia la doliu si sunt considerate firesti.

 

dyfashion.ro

Lasa un comentariu